Cristina Ancuța Pocora

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Declarația mea politică de astăzi se numește „Cifrele domnului Ponta – 42 de lei pe lună alocația pentru copii sau cum să-ți bați joc de viitorul României”.

Stimați colegi,

Lipsa de respect, de comunicare și absența politicilor publice în guvernarea PSD, condusă de domnul Victor Ponta, m-au determinat, așa cum vă spuneam încă de săptămâna trecută, la inițierea unui demers parlamentar mai amplu, demers în cadrul căruia am promis să vin săptămânal în fața dumneavoastră pentru a vorbi despre cifre și date statistice care arată realitatea în care trăiesc categorii sociale importante: tineri, angajați, copii, familii, pensionari, bolnavi.

Dacă săptămâna trecută am abordat subiectul șomajului în rândul tinerilor, șomaj real, nu statistic, care a ajuns la un procent colosal în țara noastră – aproximativ peste 40% –, astăzi vă prezint date legate de nivelul alocației de stat și de necesitatea creșterii cuantumului acesteia, lipsa de măsuri însușită de domnul Victor Ponta demonstrând clar faptul că acesta nu a înțeles că cea mai importantă categorie sunt copiii și tinerii, ei reprezentând viitorul României.

Din păcate, în România, nivelul alocației de stat pentru copii, de 42 lei pe lună, nu a fost actualizat din luna ianuarie 2009, deși indicele prețurilor de consum a crescut cu peste 20 de puncte procentuale. Astfel, cercetările demonstrează că, în prezent, în țara noastră, creșterea și educarea copilului necesită cheltuieli ce depășesc bugetul mediu al unei familii.

Stimați colegi, vorbim despre 3,6 milioane de beneficiari, ale căror necesități sunt neglijate constant.

Comparativ cu alte țări din Uniunea Europeană, cuantumul alocației în România este net inferior. Astfel, în Austria, de exemplu, cuantumul crește în funcție de vârstă. Acesta poate pleca de la 105 euro și ajunge până la 152 de euro, iar pentru familiile cu doi copii, cuantumul crește cu 12,8 euro pe lună. În Irlanda și Danemarca, pentru primul și al doilea copil, alocația plătită de stat este de aproximativ 150 de euro, iar pentru următorii copii alocațiile cresc la 180 de euro, realizându-se astfel o bunăstare a familiei și o stabilitate demografică. Exemplele pot continua, însă am să mă rezum la faptul că, la nivelul Uniunii Europene, media alocației de stat pentru copii este de 210 euro, în timp ce, în România, alocația unui copil nu depășește 9 euro, cifră care plasează țara noastră în coada listei la nivel mondial.

Stimați colegi,

Cum putem să ne închipuim că nevoile unui copil pot fi satisfăcute cu 9 euro pe lună? Cum își poate domnul Ponta închipui că ne putem încadra în acești bani, când vine vorba despre costul hranei, al rechizitelor, al medicamentelor, al îmbrăcămintei sau al oricăror produse sau articole necesare creșterii și îngrijirii copiilor?

Consecințele sunt însă și mai grave. Mă refer în primul rând la scăderea demografică, căci, simțindu-se în nesiguranță, mulți dintre părinți aleg să nu mai aducă pe lume copii, neputând să le asigure acestora un trai decent. Astfel se face că, la nivelul anului 2014, s-a înregistrat cel mai mic număr de nașteri, acesta fiind al 23-lea an consecutiv de declin demografic. De altfel, potrivit unui raport ONU, intitulat „Perspective demografice mondiale, revizuirea din 2012”, țara noastră se va confrunta cu una dintre cele mai mari scăderi a populației până în 2050, de peste 15%.