Valer Marian

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Declarația mea politică este intitulată „Răpirea din Irak – certitudini și întrebări după cinci ani”.

Recent, s-au împlinit cinci ani de la unul dintre cele mai mediatizate și controversate evenimente postdecembriste cu final secretizat, răpirea jurnaliștilor români Marie-Jeanne Ion, Sorin Mișcoci și Eduard Ovidiu Ohanesian în Irak. În acest timp, instanțele românești au închis dosarele „Răpirii din Irak” fără să audieze inculpații și martorii principali sau să ia în

seamă anumite dovezi, lăsând în urmă mai multe întrebări decât răspunsuri.

Dosarele instrumentate la comandă de magistrații noii Securități ajunse la Palatul Cotroceni după decembrie 2004 pe numele celor doi țapi ispășitori Omar Hayssam și Mohammad Munaf se referă la un act de terorism internațional unic în istoria României, răpirea celor trei cetățeni români în Irak, și ascund în firele secretizate adevăruri dure despre clasa politică: trafic de influență la nivel înalt, contrabandă cu armament, poliție politică, alte afaceri murdare sau imixtiunea puterii în actul de justiție. Protagoniștii: politicienii de marcă ai zilelor noastre, oamenii de afaceri de succes, ofițerii serviciilor secrete, fosta Securitate și, cu voia dumneavoastră, cel care se dorea salvator al națiuni, însuși președintele Traian Băsescu, nimeni altul decât oficialul care a clasificat adevărul răpirii din Irak pentru 50 de ani. Președintele Băsescu este „Profesorul”, care a negat faptul că ofițerii SIE din Ambasada României din Irak l-ar fi predat americanilor pe teroristul cetățean american Mohammad Munaf, martor-cheie în proces, același președinte care fusese anunțat din vreme de serviciile secrete românești că teroristul numărul 1 al României, Omar Hayssam, intenționează să fugă din țară – a se vedea nota DGIPI nr. 001193106/5 mai 2006, document făcut public în mass-media.

Iată ce declara chestorul-șef Virgil Ardelean în data de 14.01.2009, cu prilejul celei de-a doua demisii din fruntea Direcției de Informații și Protecție Internă (DGIPI) a Ministerului Administrației și Internelor: „Cazul Hayssam. Mi-am dat demisia după șefii SRI și SIE, deși DGIPI a transmis semnalarea despre intenția plecării din țară la toate autoritățile competente. Demisia mea a fost afirmată în fața președintelui țării, în aceeași zi a fost prezentată ministrului de interne, care, la rândul său, a înaintat-o prim-ministrului. Orice asocieri referitoare la posibile conexiuni ascunse ale mele, în afara celor derivate din atribuțiile legate de serviciu, în legătură cu cazul Hayssam, sunt neadevăruri.”

Amestecul politicului la nivel înalt, precum și intervenția unor importanți demnitari ai statului român în sensul ascunderii adevărului despre „Răpirea din Irak” sunt de notorietate. Un exemplu sugestiv este Ordinul nr. 1.833/C/5 decembrie 2005, prin care fostul ministru al justiției Monica Luisa Macovei dispune: