Vasile Nedelcu

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Declarația mea politică este intitulată „Agricultura românească: incompetență sau rea-credință?”.

Stimați colegi,

De 20 de ani încoace, mai exact din patru în patru ani, agricultura este tema predilectă a discursurilor electorale. Indiferent de formațiunea politică căreia îi aparțin, politicienii noștri, prinși în febra campaniilor electorale, par să fie apăsați

de problemele cu care se confruntă agricultura românească și, tot din patru în patru ani, aceștia se întrec în promisiuni menite să scoată acest domeniu din impas. Din nefericire, trebuie să constat – și aici cred că suntem cu toții de acord – faptul că agricultura reprezintă un obiectiv prioritar doar în campaniile electorale.

Cum s-a ajuns la declinul agriculturii românești? Am putea enumera un lung șir de cauze. Unul dintre factori a fost lipsa unei strategii coerente de dezvoltare a acestui domeniu, lipsa unei direcții generale, care să fie urmată indiferent de schimbările la guvernare.

România dispune de un potențial agricol uriaș, care, potrivit specialiștilor, ar putea asigura hrana unui număr de 80 de milioane de locuitori, în timp ce, la ora actuală, în țară se produce sub 10% din acest potențial. În loc să crească, producția agricolă a scăzut, astfel încât se importă mult atât în ceea ce privește produsele din carne, cât și legumele. Pe de altă parte, în România terenul arabil reprezintă 39,5% din suprafața totală a teritoriului și trebuie să precizez că numai alte cinci state din lume au o situație mai bună la acest capitol.

Din păcate, din cei aproximativ 4,2 milioane de oameni implicați în agricultură, mai mult de 90% practică agricultura de subzistență și doar 1,45% au scopuri exclusiv comerciale. Astfel, oamenii nu fac din cultivarea pământului o profesie, pentru că, pe de o parte, după retrocedarea terenurilor, nu au fost retrocedate și mijloacele necesare pentru a le lucra, iar, pe de altă parte, cei care au intrat în posesia terenurilor trăiesc mai ales la oraș și sunt dezinteresați de acest domeniu. O mentalitate eronată, în opinia mea, a determinat ca exploatațiile agricole să aibă dimensiuni reduse, ceea ce a frânat dezvoltarea acestui sector, pentru că nu se poate face agricultură performantă cu exploatații mici.

Lipsei mijloacelor financiare în gospodăriile de subzistență și de semisubzistență existente în prezent i se adaugă distribuția neuniformă a profitului pe produs, ca și dezavantajele competitive ale producătorilor români pe piața comunitară din cauza decalajelor economice și a subfinanțării din fonduri europene.

Aș mai adăuga la capitolul dificultăți lipsa unor depozite sau facilități de depozitare, care-i obligă pe cei implicați să-și vândă producția la prețuri dezavantajoase, precum și lipsa unei legături stabile între producători și comercianți. Așa se explică faptul că supermarketurile preferă produse din import, în timp ce agricultorii români, neavând un canal de desfacere constant, își vând produsele la prețuri derizorii.