Monitorul Oficial·Partea II·Senatul·5 octombrie 2009
other · respins
Liviu Titus Pașca
Probleme organizatorice: intervenție a do Feldman
Discurs
Vă mulțumesc, domnule președinte.
Declarația mea politică se intitulează „Sistemul românesc de sănătate, în cădere liberă”.
## Stimați colegi,
Recentul raport dat publicității zilele trecute de Indexul European de Sănătate, care a clasat România pe penultima poziție, înainte de Bulgaria, din cele 33 de țări europene evaluate, cu un număr de 489 de puncte din 1.000 posibile, ar fi trebuit să constituie un serios semnal de alarmă pentru actualii guvernanți și, totodată, punctul de plecare pentru a demara un program urgent de reabilitare a sistemului de sănătate.
Fac această afirmație nu numai în calitatea pe care o am, de senator al României, ci și din aceea de medic, pentru că în condițiile în care, potrivit aceluiași raport, România înregistrează scoruri proaste în majoritatea sectoarelor sănătății, iar șpaga, mai elegant spus plata informală așteptată de la pacient, reprezintă încă o piedică în calea instituirii unui sistem de sănătate bazat pe echitate, atunci mă întreb ce se va întâmpla totuși cu acest domeniu.
Datele de care dispunem la ora actuală sunt cât se poate de îngrijorătoare. Bugetul alocat sănătății în anul 2009 este cel mai mic din ultimii 9 ani, adică 3,2% din PIB, în timp ce fondurile pentru sănătate în 2009, cu 30% mai mici decât anul trecut.
Și toate acestea au loc în timp ce țările europene încep să folosească informațiile despre sănătate pentru a implica pacienții în luarea deciziilor, construind un proces de jos în sus pentru îmbunătățirea performanțelor.
Din păcate, după 20 de ani de democrație, România se situează mereu pe ultimele locuri în clasamente în ceea ce privește sănătatea, rămânând blocată într-un sistem lipsit de transparență, anchilozat.
Cu un acces limitat la servicii medicale de calitate, confruntându-se cu lipsa unor criterii clare de stabilire a priorităților, cu programe de sănătate costisitoare, nefinalizate, cu discrepanțe uriașe între zone urbane și rurale, cu această imagine, este limpede pentru orice om de bună-credință că România nu poate fi decât codașa Europei la capitolul sănătate, iar consecințele nefaste ale lipsei educației sanitare, lipsei de informare și de organizare a unor campanii de prevenire, precum și ale inexistenței unor controale anuale care să evalueze starea reală de sănătate a românilor fac din România deținătoarea unor recorduri triste.
Țara noastră are de 10-15 ori mai mulți bolnavi de tuberculoză, de 20 de ori mai mulți infectați cu virusul hepatitei A, de trei ori mai mulți purtători ai virusului hepatitei B decât celelalte țări europene. Ca să nu mai vorbim despre faptul că, potrivit unui recent studiu al Societății Academice din România, speranța de viață a românilor este cu șapte ani mai scăzută decât în țările Uniunii Europene și că înregistrăm cel mai mic consum de medicamente, 100 de euro, față de 430 de euro în țările Uniunii Europene, la care putem adăuga și faptul că, deși 50% din populația României locuiește în mediul rural, doar 20% din medici lucrează în aceste zone, unde funcționează doar 30% din farmacii.