Leonardo Badea

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Declarația mea politică se intitulează „Statul social nu este un moft!”.

De-a lungul anilor, întreținută de succesele periodice cu care a știut să-i răsplătească pe cei fideli, ipocrizia a devenit instituția fundamentală a multor oameni politici, zeul în dreptul căruia au așternut, fără multe semne de întrebare, fără afectare, principii și valori, destine și conștiințe.

Apetitul pentru ipocrizie a crescut în timp, grație pârghiilor mai mult decât ispititoare pe care le oferă. Nimic nu este mai la îndemână decât să umpli un mesaj politic cu perfidie, superficialitate și falsitate gratuită.

Nu insist pe argumente. Ideea este că se întâmplă și astăzi, în mijlocul nostru, iar exemplul cel mai clar vine din partea unor lideri politici. Guvernul a anunțat, de curând, prin vocea premierului Victor Ponta, decizia de creștere a venitului minim garantat cu 13% și a ajutorului social pentru familiile nevoiașe cu 30% în medie.

În numele unei echități sociale obligatorii, în numele acelor valori care determină un stat responsabil să privească atent către locuitorii săi, în numele, dacă vreți, al dreptății pe care Guvernul a promis-o, pe care noi am promis-o, măsurile amintite mai sus vin să lumineze un angajament asumat și respectat: acela că, odată ajunși la guvernare, ne vom strădui să facem lucrurile altfel decât până acum și că, indiferent de asprimea vremurilor și de contextul economic în continuare dificil, de vocile unora sau altora, nu-i vom abandona niciodată pe semenii aflați în condițiile cele mai anevoioase. Tocmai în sensul acestui deziderat am fost profund mâhnit să privesc reacțiile publice ale unor colegi pe marginea deciziilor anunțate.

În cadrul unor exprimări cel puțin deplasate, ca să nu folosesc termeni abrazivi care ar putea irita unele siluete, mai mulți lideri de opinie au strigat cu iresponsabilitate că majorarea venitului minim social sau creșterea sumelor pentru familiile nevoiașe reprezintă praf în ochi, până la halucinantul slogan „păcălirea oamenilor”.

Un mesaj cu adevărat trist, care vine să potențeze prăpastia fără fund care s-a născut între agenda unor politicieni și agenda României reale. Pentru că nu-mi pot închipui – și revin la frazele de introducere – cum cineva care pretinde că susține drepturi fundamentale, principii constituționale poate să atace cu atâta seninătate măsuri anunțate de Executiv pentru segmentul social. Trăim în două realități paralele sau doar mesajul duplicitar ne trimite într-acolo?

Cu toată fermitatea de care sunt capabil, afirm aici cu tărie că statul social nu este un moft ideologic, ci o responsabilitate constituțională. Statul social oferă, dincolo de partide, doctrine, o perspectivă justă a raporturilor dintre societate și membrii ei. Or, în acest sens, Legea fundamentală a României conține și obligația de solidaritate a statului față de cei dezavantajați.