Ioan Chelaru

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Declarația mea politică se intitulează „Despre realitate și ficțiune în revizuirea constituțională băsesciană”.

Stimați colegi,

Prin scrisoarea transmisă săptămâna trecută președintelui Camerei Deputaților de către Președintele României, domnul Traian Băsescu arată, o dată în plus, că pentru el Parlamentul nu este altceva decât o instituție care trebuie subordonată puterii și voinței sale. Altfel decât privit

ca un act de voință și de orgoliu nu ar putea fi interpretat gestul său de a-i solicita președintelui Camerei Deputaților să continue procedura legislativă de adoptare a propriului proiect de lege, depus la Parlament în legislatura trecută.

Cu alte cuvinte, Președintele României își imaginează că forul legislativ din România funcționează și decide la comanda președinților, iar competențele acestora sunt discreționare în raport cu membrii Parlamentului, putându-li-se ordona acestora, în exercitarea mandatului reprezentativ care le-a fost încredințat, ce și cum să voteze.

În contextul în care partidele politice parlamentare, inclusiv partidul care l-a propulsat pe președinte, au ajuns la un acord în privința necesității modificării Constituției, iar majoritatea parlamentară a deschis un front de discuții guvernat de dialog, Președintele României își amintește brusc – probabil în absența altor subiecte care să-l plaseze în centrul dezbaterilor televizate – că în Parlament există un proiect de lege referitor la revizuirea Constituției, pe care parlamentarii au obligația, spune dumnealui, să-l și adopte. Utilizând drept „cal troian” rezultatele referendumului național din 2009, Președintele României consideră necesar să-și impună voința față de actualul Parlament, a cărui poziție și-o dorește șubrezită și la a cărui deteriorare de imagine contribuie constant și consistent aproape zilnic.

În realitate, membrii Parlamentului actual doresc să elaboreze o inițiativă legislativă de revizuire a Constituției care să întrunească în cât mai mare măsură consensul național, prin dialog atât cu partenerii politici reprezentați în Parlament, cât și cu societatea civilă. Într-un mod abrupt și prea mult trecut cu vederea de întreaga clasă politică, Președintele României – prin demersurile sale anterioare, inclusiv prin cel recent – încearcă să submineze acest demers, considerând că în afară de el nimeni nu este capabil să sintetizeze voința cetățenilor români și să elaboreze o inițiativă legislativă de modificare a legii fundamentale.

Faptul că parlamentarii sunt preocupați de felul în care cetățenii români și-au exprimat voința în cadrul referendumurilor organizate între 2007 și 2012 – ceea ce înseamnă că includem aici atât referendumul din 2009, cât și pe cele de demitere a președintelui – este întărit prin aceea că, încă de la începutul actualei legislaturi, s-a constituit o comisie comună a celor două Camere ale Parlamentului de revizuire a Constituției care, spre deosebire de cea patronată de guvernarea PDL, constituită în legislatura anterioară, funcționează, lucrează și ia decizii, care sunt cunoscute de întreaga opinie publică.