Nicolae Moga

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Declarația politică este intitulată „Șansele României pentru un portofoliu de comisar european”.

În condițiile în care Irlanda a spus da Tratatului de la Lisabona, mai urmează ca Uniunea Europeană să convingă încă două țări, respectiv Cehia și Polonia, care încă ezită în privința acordului lor pentru Constituția Europeană.

Motivul? Teama pierderii identității naționale și teama de potențialul amestec în deciziile interne, deși este arhicunoscut faptul că legislația unică europeană nu-și propune să surclaseze deciziile juridice naționale. Dimpotrivă, una dintre binefacerile tratatului ar fi că, spre deosebire de Tratatul de la Nisa, fiecare țară ar avea propriul comisar și nu ar fi în situația de acum, când România nu are pe deplin șanse de a avea propriul reprezentant la acest nivel.

Pe lângă acest aspect, vom avea un președinte al Uniunii Europene și ambasadori ai Uniunii Europene în toate țările nemembre, țări în care vor fi „exportate” la nivel diplomatic politicile Uniunii Europene, atât cele economice, cât și cele sociale și politice.

Revenind la România, acum o lună, bătălia se ducea, la nivel de nominalizare și de susținere pentru un portofoliu de comisar european pentru agricultură, între românul Dacian Cioloș și austriacul Wilhelm Molterer, ambii cu prestații deosebite în domeniu, ultimul însă cu ceva probleme legate de implicarea în falimentul unei bănci. Unul dintre ei ar fi urmat să o înlocuiască în funcție pe daneza Mariann Fischer Boel, care anunțase că vrea să părăsească postul la finalul mandatului.

Cu toată susținerea de care s-ar fi bucurat reprezentantul României la acea dată, atât din partea Franței, cât și din partea Poloniei, să nu uităm că decizia este totuși una politică și că suntem destul de întârziați cu nominalizările și pe alte domenii. Practic, trebuia să ne jucăm șansele pe mai multe potențiale portofolii. Anumite surse vorbesc despre faptul că președintele Comisiei Europene, José Manuel Barroso, este nemulțumit că s-a mizat totul pe o singură carte și că am făcut doar o singură nominalizare, concentrându-ne doar pe agricultură. Se pare că ar fi fost mult mai indicat să ne concentrăm asupra a trei portofolii și chiar pe șase nominalizări, ca să aibă de unde alege.

De curând, am aflat că ipoteza acordării postului de comisar european pentru agricultură pentru România este tot mai îndepărtată, ceea ce îi determină pe oficialii noștri să susțină un plan de rezervă, cu variante precum extinderea, cercetarea și dezvoltarea regională. Chiar și cotidianul „Irish Times” titrează că Franța s-a răzgândit în ceea ce ne privește și susține Irlanda pentru obținerea portofoliului agriculturii. Marea Britanie însă nu se va lăsa niciodată convinsă să cedeze acest important portofoliu. Oficialilor români li s-au dat semnale clare că agricultura ar fi deja istorie pentru noi, că oricum nu am fi primit un portofoliu atât de important atâta timp cât bugetul ar fi fost disproporțional și mare, având în vedere problemele pe care le avem atât în administrarea fondurilor europene, cât și în justiție.