Ioan Aurel Rus

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Din ’89 și până acum, s-a încercat să se vândă foarte multe spații, unele din ele aparținând celor care le-au vândut sau aparținând comunității.

Multe dispensare medicale s-au făcut prin prestare de muncă a cetățenilor și, astăzi, cineva vrea să le înstrăineze.

Sigur că se pune problema actului medical: dacă îl vindem, medicul îl modernizează, dacă îl închiriem, totuși încă mai este al comunității și el poate să-și desfășoare actul medical acolo.

Dacă-l vindem medicului, el devine proprietar și, în momentul pensionării, eu nu voi spune că-l va transforma în altceva, eu voi spune că medicul pensionar va condiționa pe cel tânăr care vine, absolvent de facultate, care nu are nici fonduri să-și poată cumpăra un spațiu, și acesta va trebui să-l închirieze de la cel care, până mai ieri, presta servicii acolo, pentru că medicul, de altfel, este un prestator de servicii.

Așa am făcut și cu dispensarele sanitar-veterinare, și am văzut la ce s-a ajuns. Ne vom trezi mâine, poimâine că șeful de post va vrea să cumpere și el acea clădire în care, poate, și locuiește, va veni și directorul de școală să cumpere clădirea mai mică, undeva într-un sat, unde într-o singură încăpere are o sală de clasă – s-a spus aici – și, în profesia mea, preotul va cere să-și ia casa parohială – nu chiar biserica –, și iată unde se poate ajunge.

Cred că ne cam grăbim. Ar trebui să-l lăsăm, încă, să rămână în administrația locală, aceștia să-l întrețină și medicul să fie doar prestatorul de servicii.

Mulțumesc.