Frunda György

Vă mulțumesc, domnule președinte. Distins Senat,

Doamnelor și domnilor colegi,

Suntem într-unul din momentele de răscruce ale vieții politice din România și ale deciziilor Senatului. Din 1990, pentru prima dată, Camera superioară a Parlamentului României este chemată nu să dea un aviz asupra unei urmăriri penale, cum prevedea Constituția din 1991, ci, mult mai grav, să ceară urmărirea penală a doi colegi senatori. Mă refer doar la domnul coleg Șereș, permițându-mi, dacă veți fi de acord, să iau cuvântul și în dosarul colegului nostru Paul Păcuraru.

Doamnelor și domnilor senatori,

Sunt avocat din 1974. Până în 1985, am lucrat și în domeniul penal. Am apărat oameni care, la acea dată, erau duși în fața instanțelor de judecată, de multe ori militare, pentru că, de exemplu, erau martorii lui Iehova. Am apărat un coleg judecător, un om eminent, care a fost declarat nebun, pentru că la o deplasare a dictatorului în Târgu-Mureș l-a apostrofat. Am apărat homosexuali care nu erau homosexuali, dar erau împotriva regimului. Niciuna dintre acuzele din cele trei dosare nu a fost nici adevărată, nici sustenabilă, dar toate cele trei rechizitorii au fost mult mai fundamentate decât probatoriul de astăzi împotriva senatorului Șereș.

Un judecător, dacă i se prezintă un asemenea dosar, pe procedura penală actuală, are două posibilități: fie să-l achite, ceea ce este onest, fie, pe baza dubiosului articol 334 din Codul de procedură penală, să retrimită dosarul pentru completare la Parchet.

Asta vom face, de fapt, astăzi, noi, și nu vreau să prezic o decizie, dar cred că, din punct de vedere politic, este un ajutor pe care-l dăm colegului nostru Șereș în deschiderea urmăririi penale, cu recomandarea ca această urmărire penală să se termine într-un termen rezonabil, nu _à la longue_ , și ca instanța să-și poată spune cuvântul foarte repede.

Probele sau așa-zisele probe, începuturile de probe prezentate în dosar Comisiei juridice, de numiri, disciplină, imunități și validări sunt absolut neconvingătoare. Se contrazic și dovedesc una din două posibilități: fie DNA nu a transmis Comisiei juridice, de numiri, disciplină, imunități și validări toate probele pe care le are și atunci a încălcat legea și urmează să răspundă, fie nu are alte probe și atunci are o obligație deontologică ca, în scurt timp, să hotărască neînceperea urmăririi penale, dar s-o hotărască definitiv.

Nu vreau să intru în adâncime în cauzele domnului Sereș, dar cred că o comisie juridică nu poate să facă abstracție de principiul nevinovăției.

Nu cred că, în calitatea mea de președinte al Comisiei pentru drepturile omului, culte și minorități, am dreptul să trec sub tăcere abuzurile făcute de Direcția Națională Anticorupție. Direcția Națională Anticorupție am conceput-o și am votat-o pe modelul unei direcții similare din Italia, Spania și alte țări occidentale, să descopere și să ducă în fața judecății corupți, marii corupți. Nu am înființat-o să fie o armă politică la îndemâna oricui. DNA trebuie să respecte acest principiu.