Cezar Cioată

Vă mulțumesc, domnule președinte. Doamnelor și domnilor deputați, Stimați colegi,

„A fi sau a nu fi în Schengen?”

Este o întrebare la care nu știu când o să găsim răspunsul.

Aderarea României la Spațiul Schengen devine pe zi ce trece un obiectiv tot mai îndepărtat, la care actuala putere își aduce din plin contribuția.

Deși parte componentă a Uniunii Europene, intrarea noastră în spațiul european Schengen de liberă circulație s-a izbit încă din martie 2011 de opoziția unor state membre.

Pas cu pas ne-am apropiat de definitivarea procesului de aderare început în 2007, iar Schengen rămâne ultimul obstacol de care trebuie să trecem pentru a definitiva poziția noastră în cadrul Uniunii Europene.

Declarațiile antieuropene făcute de unii lideri actuali și atacurile la adresa instituțiilor statului nu au făcut decât să ne îndepărteze de Uniunea Europeană și, implicit, de acceptarea noastră în Spațiul Schengen.

Ușurința și superficialitatea cu care miniștrii din cadrul Guvernului României își asumă poziții de frondă față de Uniunea Europeană nu fac decât să pună sub semnul întrebării credibilitatea României și dorința de a intra în familia mare numită Schengen.

Interesele personale și cele de partid nu ar trebui să primeze în fața interesului național, iar interesul național este acela de a fi parte a spațiului euroatlantic și parte a civilizației democratice.

Schengen nu reprezintă doar dreptul la liberă trecere, Schengen înseamnă oportunități economice pe care România nu trebuie și nici nu își permite să le irosească.

Aderarea la Spațiul Schengen depinde de progresele făcute de România la capitolul justiție și în domeniul corupției. Desconsiderarea statului de drept, a principiilor transparenței și a respectului pentru justiție nu a adus un plus de valoare țării noastre, ci, din contră, a înclinat balanța în mod negativ.

Contrar celor declarate de domnul prim-ministru Victor Ponta, aderarea României la Spațiul Schengen este și va rămâne un obiectiv al României și, implicit, al Guvernului și al clasei politice românești.

Amânarea aderării nu trebuie să determine schimbarea priorităților naționale ale României. Să ne aducem aminte că nici integrarea în NATO sau în Uniunea Europeană nu a fost lipsită de obstacole, dar acest lucru nu a făcut decât să ne mobilizeze și să acționăm consensual în interesul românilor. Vă mulțumesc.