Vasile Nedelcu

Vă mulțumesc, domnule președinte. Doamnelor și domnilor senatori,

Am intitulat declarația mea politică „Agricultura și spațiul rural, în suferință”. Mă așteptam ca Guvernul condus de domnul Boc, ce dispune de o majoritate zdrobitoare, să fi elaborat un proiect de buget pe măsura forței sale, adică unul care să acorde atenția cuvenită unor domenii de maximă importanță pentru România, cum sunt agricultura și dezvoltarea rurală.

Se pare însă că în locul unei strategii reale, menite să revigoreze agricultura românească, avem de-a face doar cu înșiruirea unor dorințe, 67 la număr, fără nicio relevanță în practică.

Speram ca Guvernul PSD–PD-L să pună la punct o strategie bazată pe un număr restrâns de obiective și cu un buget de cel puțin 3% din PIB, care să vizeze modernizarea agriculturii, a spațiului rural și a instituțiilor MAPDR.

Din nefericire, cu 1,47% din PIB, din care numai 0,79% sunt bani de la bugetul statului, restul de 0,68% din PIB fiind fonduri europene, spațiul rural românesc se îndreaptă cu pași repezi spre un adevărat dezastru.

Putem afirma, fără teama de a greși, că autorii bugetului de stat, ca și cei care au elaborat Programul de guvernare pun în pericol siguranța națională a României. Cum altfel ar putea fi caracterizată incapacitatea Ministerului Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale de a absorbi fonduri europene decât ca o probă a incompetenței și ineficienței instituțiilor subordonate acestuia?

Dacă actualul Program de guvernare și bugetul, în forma propusă de Guvernul Boc, aprobate de Parlament, vor rămâne neschimbate, iar dacă prognozele pentru perioada 2009–2012 se vor adeveri, le recomand guvernanților să nu mai cheltuiască bani pentru infrastructura rurală din învățământ și sănătate, întrucât vom asista la o reducere drastică a numărului elevilor și a pacienților din dispensare.

Pe cale de consecință, cred că în anul 2012 spațiul rural va arăta în felul următor: sate îmbătrânite și abandonate, terenuri părăsite, reducerea substanțială a ponderii produselor românești pe piața locală, pe piața comunității europene, precum și în afara acesteia. În final, o înrăutățire a calității vieții în zonele rurale.

Tocmai de aceea se pune firesc întrebarea:

Oare este atât de complicată elaborarea unei strategii pentru zonele rurale care să vizeze cele patru obiective fundamentale ale Politicii Agricole Comunitare, adică: competitivitatea, gestionarea durabilă a terenurilor agricole și forestiere, rolul primordial acordat agromediului în dezvoltarea rurală și calitatea vieții?

Această strategie poate fi înfăptuită numai dacă vor fi corelate următoarele obiective: buget, instituții, beneficiari.

Cel mai grav lucru este capacitatea scăzută de absorbție a fondurilor comunitare, incapacitatea instituțională a Guvernului, lipsa de viziune și dezinteresul pentru Politicile Agricole Comunitare, numărul mic de instituții cu atribuții de consultanță și consiliere, toate acestea exprimând atitudinea de neglijență a actualei puteri pentru sprijinirea fermierilor, a autorităților publice locale și a celorlalți actori din spațiul rural în vederea accesării finanțelor europene.