Șerban Constantin Valeca

Vă mulțumesc, domnule președinte. Doamnelor și domnilor senatori,

Declarația mea politică se intitulează „Indiferența științei”. Am primit aseară o listă de revendicări din partea sindicatelor din ramura cercetare-dezvoltare. Datorită formației mele, precum și datorită faptului că am o experiență personală în dialogul cu sindicatele și patronatele din domeniu, dialog care, în cele mai multe cazuri, nu a fost ușor, am prezentat, de această dată, câteva idei care reprezintă strigăte de alarmă la adresa menținerii în stare de funcțiune a domeniului de cercetare-dezvoltare românească măcar la un nivel minimal.

Pe această bază, am considerat că trebuie să discutăm public aceste idei, văzând o indiferență tot mai mare a Guvernului față de acest domeniu și față de oamenii care deservesc știința românească.

Prima solicitare pe care o amintesc este „reînființarea Comisiei de dialog social la nivelul domeniului cercetaredezvoltare-inovare”. Este imperios necesară înființarea acestei comisii, pentru a respecta atât legislația română, cât și Carta europeană a cercetătorului, care reglementează clar acest lucru.

Stimați colegi,

Constat cu uimire că, prin dispariția dialogului, democrația din zilele noastre se diminuează pe zi ce trece și tindem să ne îndreptăm spre voința unică.

O altă solicitare este „modificarea strategiei domeniului și, pe cale de consecință, a priorităților strategice ale Planului național de cercetare-dezvoltare și inovare, implicit a normelor metodologice privind evaluarea și acreditarea unităților de cercetare științifică, așa cum sunt prevăzute în Hotărârea Guvernului nr. 551 din 2007”.

Această solicitare repune în drepturi sistemul de evaluare a activității de cercetare-dezvoltare-inovare, în sensul justei punctări a prototipurilor, a rezultatelor transferate în economie.

Vreau să vă informez că aplicațiile în economie reprezintă obiectivul major, peste 75% din preocupările cercetătorilor din întreaga lume. Numai în România acest criteriu nu se punctează. În acest fel, conducem cercetătorii spre proiecte pur teoretice.

Reîntoarcerea investiției din cercetare în mediul socioeconomic va duce, implicit, la creșterea competitivității economiei românești, a produsului intern brut, obiectiv esențial mai ales în condițiile generate de criza cu care ne confruntăm.

Un ultim lucru de bun-simț solicitat de cercetători îl reprezintă aplicarea prevederilor Cartei europene a cercetătorului și ale Codului de conduită privind recrutarea cercetătorului.

Este de neînțeles faptul că, deși domeniul de cercetare a fost unul care a deschis porțile Uniunii Europene, fiind printre primele capitole închise în procesul de aderare la Uniunea Europeană, constatăm că, la trei ani de la aderare, sunt reglementări care nu se aplică.

Nu amintesc aici probleme salariale și de statut pe care lucrătorii din domeniu le solicită, deoarece nu doresc să dau conotații politice acestui demers al meu, având în vedere mișcările sindicale care se anunță în această perioadă și pe care Guvernul trebuie, oricum, să le rezolve.