Cristina Nichita

Vă mulțumesc, domnule președinte. Doamnelor și domnilor, Stimați colegi,

Mi-am intitulat declarația politică de astăzi „1.500 de cărți pentru 1.500 de premianți”.

Copiii au intrat în vacanță, așa încât ne putem gândi în liniște la educație, de vreme ce avem 3 luni pentru a lua niște măsuri adecvate dezvoltării armonioase a tinerei generații.

Una dintre condiții, cea mai importantă, cred eu, este calitatea educației pe care le-o oferim copiilor și aici intervin mulți factori: familia, școala, dar și școala alternativă, mediul înconjurător, asigurarea stării optime a sănătății și perspectivele de viitor.

Într-adevăr, calitatea educației este un program vast. Copiii au terminat școala, unii sunt deja în febra bacalaureatului, deși cifrele ne spun un adevăr trist: jumătate dintre absolvenții clasei a XII-a nu s-au prezentat la acest examen foarte important pentru devenirea lor. Ce s-a întâmplat cu acești tineri? Le-a fost teamă de dificultățile probelor? Nu s-au pregătit? Nu îi interesează viitorul? Cum i-au sprijinit familiile lor? Ce au făcut pentru ei dascălii lor timp de 12 ani? Poate vom afla de la Ministerul Educației sau poate de la psihologi, pe la care ar trebui să treacă și unii profesori și unii părinți.

În ultimii ani aud mereu în spațiul public dezbateri pe marginea unei dileme: carte sau computer? E o dilemă falsă, pentru că e un mod simplist de a înțelege integrarea computerului în viața copiilor. Trebuie să admitem că, de fapt, chestiunea este mult mai ușoară, este chiar de domeniul evidenței cotidiene. Carte și computer, complementare, dar fără a se înlocui reciproc.

Pun pe primul loc cartea, pe care o consider instrumentul absolut al educației. Un copil cu o carte în mână este o imagine dintre cele mai frumoase și mai dătătoare de speranță.

A oferi o carte unui copil înseamnă a-i deschide o ușă în viață, așa încât, ca deputat în Colegiul nr. 9 Iași, am dăruit câte un volum cu dedicație fiecăruia dintre cei 1.500 de elevi laureați în colegiul meu.

Gestul meu este o picătură într-un ocean, dar dacă noi toți, părinți și bunici, educatori, învățători și profesori, medici pediatri și psihologi școlari am face constant un gest cu valoare educațională, școala românească nu ar mai fi o instituție de acumulare a cunoștințelor, ci o instituție în care elevului i se stimulează creativitatea și inteligența, iar eu aș fi pusă în fericita situație de a dărui cărți nu la 1.500 de copii premiați, ci la mii și mii de școlari.

Vă mulțumesc.

Cristina Nichita, deputat PSD Iași.