Puiu Hașotti

Vă mulțumesc, domnule președinte. Domnule președinte, Stimați colegi,

Stupefacție și perplexitate, iată două sentimente care m-au încercat atunci când, din presă, am aflat despre ceea ce un săptămânal cultural de indiscutabilă autoritate a titrat după cum urmează: „Barbarie: mutarea tezaurului de la Muzeul Național de Artă al României la Cotroceni”. Este „Observatorul cultural” din 19 – 25 martie anul curent.

Înainte de a vă expune foarte pe scurt la ce anume se referă chestiunea atât de tranșant sintetizată în articolul menționat, subliniez și eu că toată scandaloasa tărășenie, cu iz de pretinsă reparație cultural-istorică și patrimonială, se derulează sub autoritatea, aș zice, sau prin vinovatul acord al ministrului culturii și cultelor, instituție căreia – la minister mă refer de data aceasta – i s-a pus și titulatura de minister al patrimoniului național.

Faptul că adăugirea în titulatura de pe frontispiciul ministerului respectiv se dovedește pe cât de iluzorie, pe atât de inutilă nu face decât să demonstreze, încă o dată, impostura Executivului în funcție, a cărui singură rațiune de a exista este îndeplinirea fără crâcnire a dispozițiilor președintelui-premier.

Faptele sunt după cum urmează: Hotărârea de Guvern nr. 194, publicată în Monitorul Oficial al României la data de 10 martie 2009, pune în vedere Muzeului Național de Artă al României să transfere, în 30 de zile, Administrației Prezidențiale odoarele provenind de la biserica fostei Mănăstiri Cotroceni.

Trebuie să vă precizez că este vorba de ctitoria din 1679 a voievodului Șerban Cantacuzino, în jurul căreia în secolele XVIII – XIX s-au aglutinat, la început, reședințele domnești, apoi Palatul Cotroceni, actualul sediu al Președinției României.

Afectată de-a lungul timpului, bijuteria arhitectonică și cultural-istorică reprezentată de biserica zidită de voievodul cantacuzin, același care a dat spiritualității naționale monumentala Biblie de la 1688, a fost făcută, la mijlocul anilor ’80, una cu pământul de Ceaușescu.

Din fericire, cele mai importante părți ale patrimoniului bisericii de la Cotroceni au fost transferate încă din august 1977 în actualul Muzeu Național de Artă al României, unde au beneficiat de migăloase și excepționale condiții de restaurare și expunere muzeistică, ele constituind, de altfel, podoaba cea mai de preț a Galeriei de Artă Medievală Românească.

Acum, sub ochii noștri și sub patronajul unui minister – care își spune, cum vă spuneam, și al patrimoniului național –, și cu încuviințarea unui ministru de nobilă stirpe paleologă, ni se cere să acceptăm spolierea sub aparența, subliniez, doar sub aparența unei reparații istorice a celui mai important muzeu de artă națională, instituție culturală de o mare semnificație națională și internațională.

Hotărârea de guvern la care făceam referire la început prevede ca aproximativ 150 de obiecte de cult de cea mai mare însemnătate, din punct de vedere al patrimoniului nostru cultural național, să fie extrase din spații special amenajate și așezate în refăcuta biserică a Cotrocenilor. Consecințele – o spun toți specialiștii în conservare și muzeologie –, așadar, fără exagerare, consecințele vor fi absolut dramatice.