Oana Mioara Bîzgan-Gayral

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Dragi colege,

Dragi colegi,

Începem o nouă sesiune parlamentară, în care vă urez mult spor și reușite, să lucrăm împreună în interesul cetățenilor pe care îi reprezentăm!

O urare similară v-am adresat și în septembrie 2017, când, de la această tribună, făceam încă un apel pentru zero toleranță la violență.

Vă aminteam atunci numele unor victime ale violenței în familie, ucise de partenerii lor, după ce au îndurat ani la rând bătăi din partea agresorilor și umilințe din partea autorităților și comunității.

Deja din prima lună a anului 2018 pe lista acestor victime s-au adăugat noi nume, în București, Dâmbovița, Iași, Argeș. Patru femei au fost înjunghiate de partenerii lor, iar trei dintre ele și-au pierdut viața, lăsând în urma lor orfani, familii și prieteni îndoliați. Printre ele, Nicoleta, ucisă de soțul său la grădinița unde lucra, sub ochii copiilor, deși obținuse anterior un ordin de protecție împotriva acestuia.

În 2016, în România 35.000 de persoane au fost victime ale violenței în familie. Aproape jumătate sunt copii. Numărul real al victimelor este mult mai mare. Majoritatea violențelor nu sunt raportate, fiind tolerate nepermis, atât de familii, rude, lideri din comunități, cât mai ales de autorități. Pe lângă dramele personale și familiale, deloc de neglijat, costurile violenței sunt zdrobitoare pentru dezvoltarea țării. România pierde 10 miliarde de euro anual din cauza violenței împotriva femeilor, aproape de două ori mai mult decât bugetul alocat pentru educație, de exemplu.

Mai mult, toleranța legislativă crescută și atitudinea autorităților față de violență se reflectă în percepțiile sociale care perpetuează comportamente violente. Doar 69% dintre bărbații români consideră că violența în familie trebuie pedepsită prin lege. Un procent alarmant este și între femei – 23% o consideră acceptabilă. La polul opus, în alte țări membre ale Uniunii Europene – Spania și Portugalia, de exemplu, sunt considerate modele în lupta împotriva violenței, iar numărul celor care găsesc violența tolerabilă este neglijabil – mai puțin de 4%.

În sesiunea precedentă am depus, cu sprijinul colegelor și colegilor din toate partidele, mai multe inițiative legislative pentru a descuraja agresorii. Vă rog să le susțineți și la vot. Indiferent de apartenența politică a inițiatorilor, vă rog să susținem orice proiect constructiv legat de acest subiect.

Încă așteptăm proiectul pentru modificarea Legii nr. 217/2003 privind prevenirea și combaterea violenței în familie. După avizarea de noul Guvern, vă rog să-l votăm și să-l trimitem urgent la promulgare. Trebuie să demonstrăm femeilor din România că nu sunt singure și că apelul lor la ajutor este auzit. Trebuie să demonstrăm că autoritățile din România au zero toleranță pentru violență!

Vă mulțumesc.

Oana Bîzgan, deputat independent.