Oana Mioara Bîzgan-Gayral

Vă mulțumesc, domnule președinte. Dragi colege, Dragi colegi,

Astăzi, când celebrăm Ziua mondială a justiției sociale, vă invit la un exercițiu de imaginație și reflecție. Gândiți-vă, vă rog, când și unde ați fost ultima dată în vacanță sau când v-ați cumpărat ultima dată haine ori încălțăminte.

Există în România oameni care nu pot pleca în vacanță și nu au plecat niciodată în vacanță în viața lor.

Există bătrâni care nu merg la doctor pentru că știu că nu își vor putea permite să cumpere medicamentele recomandate.

Există persoane cu dizabilități care nu pot merge la serviciu pentru că nu au mijloacele necesare pentru a face acest lucru și, chiar dacă le au, banii pe care i-ar câștiga le-ar fi insuficienți pentru întreținere și transport.

Există în România anului 2019 copii care nu pot merge la școală pentru că nu au haine adecvate sezonului de iarnă. Există copii care stau în locuințe improvizate, care își fac temele la lumânare sau care merg la culcare flămânzi, pentru că familiile din care provin nu își pot permite să le ofere condiții mai bune. Conform unui studiu al Băncii Mondiale publicat anul trecut, aproximativ 5,7% dintre români trăiesc cu 1,9 dolari pe zi. Echivalentul acestora este de aproximativ 7 lei. Mai mult, conform Eurostat, aproape jumătate dintre conaționali sunt în risc de sărăcie sau de excluziune socială, în diversele forme pe care le îmbracă acestea.

Lucrurile stau mult mai rău dacă ne îndreptăm atenția către copii. Conform unui studiu realizat de World Vision România, există copii români care mănâncă uneori doar două mese pe zi. Mai grav este că 9% dintre copiii din țara noastră merg flămânzi la culcare, iar pentru alți 8% mâncarea pe care o au la dispoziție este doar ocazională și nu este niciodată suficientă.

Injustiția socială este la fiecare pas în jurul nostru. Acesta este un efect al schimbărilor sociale din ultimii ani. Dar, dincolo de a găsi vinovați, rolul nostru este acela de a îndrepta lucrurile.

România nu își permite alte generații de sacrificiu. Putem, în schimb, să încercăm să construim legi care să vină în întâmpinarea celor aflați în situații de vulnerabilitate.

Împreună putem reuși să le oferim o serie de beneficii persoanelor aflate în aceste situații, cum ar fi accesul la servicii medicale și la educație pentru copiii fără CNP.

Noi suntem cei care pot face diferența și vă invit, dragi colege și dragi colegi, să vă gândiți la impactul pe care îl vor avea acestea în viața persoanelor vizate de aceste acțiuni, care ne sunt atât de facile și care nu ne costă nimic.

Vă mulțumesc.

Oana Bîzgan, deputat independent.