În conformitate cu dispozițiile art. 109 alin. (2) din Constituția României, ale prevederilor Legii nr. 115/1999, republicată, privind responsabilitatea ministerială și ale Deciziei Curții Constituționale nr. 270/2008, Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, respectiv Direcția Națională Anticorupție, cu adresa nr. 1.041/18 aprilie 2008, a solicitat Biroului permanent al Senatului României formularea cererii de urmărire penală a domnului senator Păcuraru Nicolae Paul Anton, ministrul muncii, familiei și egalității de șanse, pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită, prevăzută și pedepsită de art. 254 Cod penal, raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție, care face obiectul Dosarului nr. 239/P/2007 al DNA.
Comisia juridică, de numiri, disciplină, imunități și validări a fost învestită de Biroul permanent, în conformitate cu art. 150 din Regulamentul Senatului României, să examineze această solicitare. La sesizarea comisiei, au fost atașate dosarele trimise de DNA odată cu adresa, precum și casetele audio.
În prima ședință, Comisia juridică, de numiri, disciplină, imunități și validări a aprobat procedura de lucru, care este aceeași cu cea pe care v-a prezentat-o colega mea la rapoartele anterioare.
Membrii Comisiei juridice, de numiri, disciplină, imunități și validări s-au întrunit în mai multe ședințe și au studiat aceste dosare și casetele audio cuprinzând interceptări telefonice, dezbaterile fiind consemnate în procese-verbale.
Din cele studiate se desprind următoarele: la data de 13 septembrie 2007, procurorii din cadrul DNA, Secția de combatere a infracțiunilor conexe faptelor de corupție, s-au sesizat, din oficiu, cu privire la faptul că „numitul Păcuraru Nicolae Paul Anton, în calitate de ministru al Ministerului Muncii, Familiei și Egalității de Șanse, la data de 3 iunie 2007 ar fi săvârșit infracțiunea prevăzută de art. 254 Codul penal, raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000”.
Ca urmare a acestei sesizări din oficiu, la nivelul DNA s-a constituit Dosarul penal nr. 239/2007.
Din datele premergătoare, procurorii au reținut următoarele: mai întâi, la 3 iunie 2007, numitul Morega Dan Ilie i-a cerut ministrului Paul Păcuraru să-i primească în audiență pe deputații Marcel Romanescu și Manta Pantelimon și să-l numească, în calitate de inspector-șef
interimar la Inspectoratul Teritorial de Muncă, pe George Romanescu, care este fratele deputatului Marcel Romanescu, pentru ca, ulterior, după concurs, să fie numit definitiv inspector-șef al acestei instituții.
În schimbul acestei numiri, urma ca deputații Marcel Romanescu și Manta Pantelimon să treacă de la PD-L, respectiv PC, la PNL. Deci un troc politic.
Totodată, Morega Dan Ilie i-ar fi promis lui Păcuraru Nicolae Paul că, în aceste condiții, va sprijini și el acțiunea fiului acestuia în obținerea unor contracte de achiziție publică ce aveau ca obiect formarea profesională, contracte ce urmau să fie atribuite unei societăți, SC „Intratest” SRL, reprezentată de fiul ministrului, de către societățile cu capital de stat Societatea Națională a Lignitului „Oltenia”, Complexul Energetic „Turceni” – SA și Complexul Energetic „Rovinari” – SA.
Din analiza conținutului probatoriului înaintat de DNA, respectiv înregistrarea unor convorbiri, membrii comisiei au constatat că există o flagrantă contradicție între acestea și afirmațiile cuprinse în adresa de înaintare a dosarului către Senat. Astfel, în adresa înaintată Senatului sub semnătura procurorului-șef al DNA Daniel Morar, se menționează că, citez: „ În speța de față sunt probe temeinice că ministrul Păcuraru Paul a acceptat promisiunea unor foloase, nu a respins această promisiune, în scopul de a îndeplini un act privitor la îndatoririle sale de serviciu, respectiv numirea lui George Romanescu la conducerea ITM Gorj”, precum și că, citez: „prin activitatea aceasta numitul Romanescu George Octavian a dobândit un post necuvenit și, implicit, foloase materiale salariale”. Însă din înregistrările transmise și analizate de comisie rezultă că DNA a efectuat, probabil într-o altă cauză, o serie de înregistrări ale convorbirilor telefonice ale lui Morega din Târgu-Jiu, județul Gorj, președintele filialei PNL a județului. În cadrul unor convorbiri telefonice, Morega Ilie și Romanescu Marcel, deputat PD-L Gorj, au convenit ca în schimbul trecerii la un alt partid a deputatului Romanescu Marcel, fratele acestuia, Romanescu George, să fie interimar numit ca inspector-șef la Inspectoratul Teritorial de Muncă Gorj. În sensul celor de mai sus, Morega Ilie l-a contactat în două rânduri pe ministrul muncii, familiei și egalității de șanse, Păcuraru Paul, solicitându-i, în calitate de șef al filialei PNL Gorj, numirea lui Romanescu George în postul menționat, până la organizarea concursului prevăzut de lege. Cu această ocazie, Morega i-a subliniat lui Păcuraru Paul că această numire este necesară pentru a obține beneficiul politic al trecerii deputatului Romanescu Marcel de la PD-L la PNL, ce urma să se producă împreună cu trecerea de la PC la PNL a deputatului Manta Pantelimon.
Nu există niciun fel de elemente din care să rezulte că Romanescu George nu ar fi îndeplinit condițiile legale pentru numirea ca interimar, iar acesta a fost numit legal pentru o perioadă de 6 luni, după care urma să se organizeze concurs pentru ocuparea postului. După trecerea celor 6 luni de la numirea ca interimar, Romanescu George a părăsit postul în care fusese numit și nici măcar nu a mai participat la concurs, iar deputatul de Gorj Romanescu Marcel este și în prezent membru PD-L.
Membrii Comisiei juridice, de numiri, disciplină, imunități și validări au solicitat – și v-a informat colega mea – Consiliului Superior al Magistraturii aceleași informații cu privire la respectarea unor prevederi legale, respectiv articolul 91[1] din
Codul de procedură penală privind interceptările, iar Consiliul Superior al Magistraturii ne-a comunicat că aprecierea acestor probe este un atribut al instanței, al organelor de urmărire și cercetare penală și al instanțelor.
La cererea domnului senator Păcuraru Paul și în conformitate cu prevederile art. 172 alin. (4) din Regulamentul Senatului, acesta a fost audiat de comisie la data de 2 iulie 2008, cu care ocazie a susținut că, în dosarul respectiv, s-a dat dovadă de rea-credință în exercitarea atribuțiilor de serviciu și de incompetență profesională în definirea ideii de prejudiciu, precum și de lipsa independenței actului de justiție față de viața politică și că, în acest sens, a sesizat CSM-ul la data de 9 mai 2008, cu privire la abaterile procurorului Călin Nistor. Cu aceeași ocazie, senatorul Paul Păcuraru a precizat că fiul său, Păcuraru Mihnea, a desfășurat ca angajat al unei societăți sau prin propria societate mai multe activități privind cursuri de formare profesională în ultimii 5 ani atât în județul Gorj, cât și la societăți din domeniu de activitate similar Complexurilor Energetice Turceni și Rovinari.
De asemenea, domnul ministru a mai menționat următoarele la audiere: a auzit în mod repetat în minister opinia potrivit căreia dosarul penal ce îl privește este consecința desființării Oficiului pentru Migrația Forței de Muncă și a Departamentului pentru Muncă în Străinătate, condus de o anume Andreescu Daniela Nicoleta.
În legătură cu cele două structuri conduse de doamna Andreescu, care în prezent este consilier de stat la Administrația Prezidențială, au existat numeroase semnalări ale unor cetățeni și ale mass-media privind faptul că se solicită pentru obținerea unui loc de muncă în străinătate avize și atestate care nu sunt cerute de autoritățile statelor partenere, persoanele interesate fiind direcționate către furnizorii de astfel de documente și servicii, aflați în legături de interese directe cu Elena Udrea, fost consilier de stat la Administrația Prezidențială, și soțul acesteia, Cocoș Dorin, precum și cu parteneri de afaceri ai acestora.
În al treilea rând, fără a-și însuși asemenea opinii, senatorul Păcuraru a confirmat doar faptul că, într-adevăr, pentru obținerea unui loc de muncă în străinătate pe baza convențiilor încheiate de statul român, Departamentul pentru Muncă în Străinătate și Oficiul pentru Migrația Forței de Muncă solicitau cetățenilor români interesați documente ce nu erau cerute de autoritățile statelor contractante, ca și faptul că existau furnizori pentru asemenea documente și servicii, indicați de funcționarii celor două instituții ca fiind singurii agreați de autorități, și în acest fel își asiguraseră un anumit monopol în domeniu.
Comisia juridică, de numiri, disciplină, imunități și validări a verificat legalitatea sesizării Parchetului și a constatat că, deși decizia Curții Constituționale prevede că în aplicarea prevederilor art. 109 din Constituție, Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție trebuie să sesizeze cele două Camere pentru a cere urmărirea penală a membrilor și a foștilor membri ai Guvernului pentru fapte săvârșite în exercițiul funcției, la Senat a fost primită o adresă cu nr. 1.041/C din 18 aprilie 2008 a Direcției Naționale Anticorupție, sub semnătura procurorului-șef Daniel Morar, și, ca atare, Senatul nu a fost sesizat de procurorul general, cum era necesar.
Nelegalitatea sesizării apare și mai pregnant în raport cu prevederile Legii nr. 96/2006 privind Statutul parlamentarilor, respectiv art. 23, conform căruia urmărirea și trimiterea în judecată se poate face numai de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
Coroborând cele de mai sus, membrii comisiei concluzionează:
1. Nu se poate stabili o legătură între numirea domnului George Romanescu – și măcar asupra acestor lucruri să fim atenți! – în funcția de inspector-șef interimar la Inspectoratul Teritorial de Muncă Gorj și obținerea sau promisiunea de obținere a unui beneficiu de către Păcuraru Paul sau un apropiat al acestuia.
2. Nu există indicii care să ateste faptul că numirea lui Romanescu George s-ar fi făcut ilegal și că acesta ar fi obținut un post necuvenit, așa cum se afirmă în adresa înaintată Senatului de procurorul-șef al DNA.
3. Răspunsul lui Paul Păcuraru la promisiunea lui Morega de a avea grijă de fiul acestuia atunci când va veni în Gorj este unul specific formelor de politețe și nu poate fi considerat ca o pretindere sau primire a unei mite ori a unei promisiuni de mită, respectiv ca o respingere a unei asemenea ipoteze, în lipsa unor asemenea elemente care să se coroboreze cu acea convorbire telefonică interceptată.
4. Mai mult, cum rezultă și din cele analizate, beneficiul numirii lui Romanescu George era unul politic, pur politic, și el privea trecerea deputatului Romanescu Marcel de la PD-L la PNL, ceea ce nu s-a mai întâmplat, după cum ați înțeles, iar pe de altă parte Morega Ilie nu îndeplinește niciun act din care să rezulte vreun beneficiu pentru Paul Păcuraru sau pentru Păcuraru Mihnea, și nici nu condiționează o asemenea ipoteză de numirea menționată.
5. Ca atare, nici DNA nu a transmis Senatului întregul material probator sau acele elemente care să susțină concluzia anchetatorilor sau poate acestea nu există.
În acord cu prevederile constituționale, Comisia juridică, de numiri, disciplină, imunități și validări consideră că textul constituțional instituie necondiționat, cum am spus și la celelalte referate, dreptul fiecărei Camere și al Președintelui României de a cere urmărirea penală.
Spunem noi că, neprocedând în acest fel, Senatul, dacă ar administra probe, ar cere relații de la instituții sau ar efectua cercetări extrajudiciare, s-ar substitui organelor abilitate de lege să facă acest lucru și şi-ar asuma o responsabilitate politică pentru refuzul cercetării unui demnitar în legătură cu o faptă gravă săvârșită în exercițiul funcției. Or, în conformitate cu prevederile constituționale și cu deciziile Curții, precum și cu prevederile Regulamentului Senatului, plenul este suveran în a aproba sau a respinge cererea de începere a urmăririi penale. Comisia juridică, de numiri, disciplină, imunități și validări precizează însă că, în situația în care cererea ar fi respinsă, demnitarul nu ar mai putea proba vinovăția sau nevinovăția prin administrarea de probe și realizarea unui proces echitabil, întrucât Parchetul General ar urma să dispună neînceperea urmăririi penale ca rezultat al lipsei autorizării prealabile cerute de lege. În acest fel ar continua să planeze în privința demnitarului în cauză suspiciunea săvârșirii unei fapte grave, ceea ce contravine respectului față de statul de drept.
Comisia juridică, de numiri, disciplină, imunități și validări propune Senatului următoarele:
a. Întrucât materialul probator transmis de DNA este confuz și neconcludent, fiind inserate o serie de elemente fără legătură cu speța, ceea ce conduce la concluzia că există și alte probe care justifică o asemenea abordare, dar care nu au fost transmise, comisia apreciază că cercetarea penală trebuie continuată.
b. În acest scop să se solicite Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție începerea urmăririi penale a senatorului Păcuraru Paul pentru faptele prezentate în referatul procurorului-șef al DNA în dosarul nr. 239/P/2007 și să se aprobe hotărârea anexată raportului.
Comisia își exprimă speranța că deși Președintele României este singurul care are posibilitatea, nu obligația, să uzeze de prerogativa constituțională de a suspenda din funcție un ministru față de care s-a cerut începerea urmăririi penale, nu o va face până la terminarea cercetării penale, respectiv trimiterea în judecată, având în vedere inconsistența dovezilor de susținere a acuzațiilor.
Prezentul raport urmează să fie dezbătut și aprobat potrivit art. 150 din Regulamentul Senatului.
La dezbaterile comisiei au fost prezenți 6 senatori, care au votat cu toții pentru, în ședința din 13 august 2008. Vă mulțumesc, domnilor colegi.
Acest discurs nu este încă acoperit de analiza de discurs (acoperire curentă: 2020 →). Vezi metodologia.