Günthner Tiberiu

## Vă mulțumesc, domnule președinte.

În zilele de 19 și 20 noiembrie, la sediul ONU din New York, au avut loc audierile parlamentare la Națiunile Unite pe tema „Asigurarea sprijinului politic și implementarea unor răspunsuri eficiente la criza economică globală – calea de urmat”.

Criza economică și financiară globală a provocat un răspuns fără precedent din partea actorilor, atât național, cât și internațional. La reuniunile G-20 a fost adoptat un număr de angajamente, care, împreună, alcătuiesc un program mondial de redresare de aproximativ 1.100 de miliarde USD și care afirmă voința de reformare a reglementărilor financiare.

Conferința Mondială a Națiunilor Unite din luna iunie a acestui an, axată pe impactul crizei asupra dezvoltării, a lansat un proces, sub forma unui grup de lucru al Adunării Generale, de concretizare a unor recomandări esențiale.

Au fost lansate, de asemenea, mai multe inițiative, printre care o reglementare mai bună a sectorului fiscal, o cooperare mai mare, la scară globală, în domeniul fiscal, posibilitatea creării unui valute pentru rezerva mondială, legături mai solide între Națiunile Unite și instituțiile de la Bretton Woods. Schimbările climatice și alte probleme de mediu care persistă de multă vreme au determinat guvernele, producătorii și consumatorii să examineze modalitățile de transformare a economiei tradiționale, mare consumatoare de energie și mare producătoare de carbon, prin adoptarea unor soluții „verzi”, mai durabile. Criza economică globală a constituit un factor suplimentar în această evoluție.

În acordul pe care l-au convenit recent la Națiunile Unite guvernele au recunoscut că răspunsul la criză oferă o oportunitate pentru promovarea inițiativelor favorabile economiei ecologice. Mai mult, au încurajat utilizarea unor planuri naționale de redresare care să asigure ocuparea forței de muncă în sectoare productive și o muncă decentă în industriile de mediu.

Așa cum s-a constatat în numeroase țări, trecerea la o „economie verde” va crea mai multe locuri de muncă decât cele pe care le înlocuiește, ceea ce va aduce un potențial triplu de beneficiu pentru lucrătorii industriei și mediul înconjurător.

Recesiunea mondială a adus la suprafață numeroase probleme în politica socială, probleme care, în final, au amplificat efectele crizei asupra populațiilor vulnerabile. Orice răspuns la criză trebuie să țină cont de aceste probleme, ca o chestiune de bunăstare umană, dar și ca strategie macroeconomică _per se_ .

În această idee, documentul final al Națiunilor Unite solicită, printre altele, mobilizarea de resurse suplimentare pentru protecția socială, securitatea alimentară și dezvoltarea umană.

Din această perspectivă, nevoia unei protecții sociale, asigurarea de șomaj, schemele publice de pensionare, îngrijirile de sănătate au contribuit la redefinirea rolului statului, de la agent de ultim recurs, la furnizor activ de bunuri publice. Luate împreună, mecanismele de protecție socială și bunurile publice – educația, un mediu curat etc. – contribuie la reducerea inegalităților aflate în creștere, care au jucat un rol important în criză.