Puiu Hașotti

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Înainte de toate, dați-mi voie să fiu de acord cu cele spuse în declarația politică de domnul senator Secășan și să sper că, în calitate de parlamentar al puterii, își va promova aceste idei, chiar și în ciuda opoziției actualului ministru al culturii, cultelor și patrimoniului național.

## Doamnelor și domnilor,

Probabil că se vor găsi printre dumneavoastră destui care să mă suspecteze de partizanat politic în selectarea exemplelor disparate pe care am încercat în prezenta declarație să le pun, și sigur că vor fi îndreptățiți acești colegi.

Prezenta declarație politică este continuarea uneia mai vechi, care nu-și dorește altceva decât să caute un posibil răspuns la o mai veche întrebare: în ce țară trăim?

Este o întrebare, zic eu, absolut legitimă și este absolut obligatorie pentru toți cei care avem pretenția că, indiferent de orientarea doctrinară a fiecăruia, facem politică.

Este totodată și o întrebare pe care ar trebui să și-o pună fiecare cetățean al acestei țări, întrucât de rezolvarea ecuației, subînțeleasă de amintita interogație, depinde binele individual și cel colectiv al României.

Această chestiune există dincolo de orice subiectivism, dincolo de orice partizanat politic, pe care eu unul mi le asum fără nicio reținere, cu un singur amendament sau, mai degrabă, cu o precizare la care țin foarte mult: nu doresc să-mi fie pusă la îndoială, sub nicio formă, nici buna-credință, și nici bunele intenții, în ciuda unui partizanat politic pe care toți îl avem.

Așadar, doamnelor și domnilor senatori, în ce țară trăim? Cum arată țara în care, deocamdată, președinte este Traian Băsescu, iar prim-ministru este Emil Boc?

Răspunsuri parțiale ar putea fi date din următoarele întâmplări, să le spunem, culese, evident, aleatoriu din foarte, foarte multe altele, din realitatea nemijlocită a săptămânilor din urmă:

1. În aproape 20 de ani de la „telerevoluția” sau de la „loviluția” din decembrie 1989, care ne-a făcut pe noi, românii, vedetele lumii întregi, sub domnii Băsescu și Boc, cel din urmă nefiind altceva decât mult prea umilul și docilul scutier al voievodului de Cotroceni, noua și nefericita emblemă a țării pare a fi „telejustiția”, grandios spectacol mediatic menit a trage cortina peste afaceri nelămurite și peste adevăruri incomode: apartamente, Hayssam și multe altele.