Raymond Luca

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Interpelarea este adresată domnului inspector general Petre Tobă, Inspectoratul General al Poliției Române.

Obiectul interpelării: Amplasarea aparatelor radar pe drumurile naționale.

Riscul de a muri într-un accident rutier în România este de aproape 40 de ori mai mare decât în restul Uniunii Europene. Cauzele principale sunt incapacitatea șoferilor de a conduce preventiv și starea deplorabilă a șoselelor. Peste 30% din totalul drumurilor naționale sunt într-o stare foarte proastă din cauza întreținerii defectuoase, în vreme ce aproape 60% au nevoie de reparații urgente sau de modernizare.

Majoritatea drumurilor europene din țara noastră trece prin localități, un lucru pe cât de anormal, pe atât de periculos. Această stare de fapt cere aplicarea unor măsuri de siguranță pentru locuitorii din zonele respective. Mai mult, această situație duce la îngreunarea transportului rutier, șoferii petrecând mult mai multe ore în trafic pe distanțe care ar putea fi parcurse mult mai rapid în condiții normale de trafic european.

Amplasarea aparatelor radar menite să măsoare viteza de deplasare a autovehiculelor poate reprezenta o măsură de precauție, cu condiția de a nu se transforma într-un exces de zel.

Dacă în urmă cu un an un detector de viteză putea fi întâlnit la o distanță de 40–50 kilometri, acum aceste aparate împânzesc localitățile României, fiind, pe alocuri, amplasate la doar 5 kilometri distanță unul de celălalt.

În spatele aparentei griji pentru siguranța participanților la trafic par să se ascundă interese mult mai pragmatice. Ceea ce nu multă lume știe este că banii din amenzile aplicate celor care depășesc viteza legală merg în bugetul primăriilor locale și în conturile firmelor care au instalat echipamentul. Aceste amenzi nu aduc niciun beneficiu material direct statului român.

Orice persoană de bun-simț își poate da seama că amplasarea aparatelor radar s-a transformat într-o adevărată afacere și își poate pune, pe bună dreptate, întrebarea dacă nu cumva aceasta reprezintă începutul unui program de privatizare a Poliției Române. Dacă într-adevăr aceasta este realitatea, atunci Ministerul Administrației și Internelor ar trebui să-și reducă efectivele și, în consecință, cheltuielile,

având în vedere că supravegherea traficului este transferată din sectorul public în sectorul privat.

Consider că, pentru o mai mare siguranță în trafic în România, prima măsură ce ar trebui luată ar fi aceea de a accelera construcția de autostrăzi și modernizarea drumurilor naționale. Evident, acestea ar trebui să ocolească localitățile. Poliția Rutieră nu se poate transforma în vânători de permise auto. Nu acesta este scopul ei, ci acela de a veghea la siguranța traficului și la respectarea regulilor de circulație.

În consecință, vă rog să precizați, domnule inspector general: