Antal István

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Țin să informez onorata asistență că recent s-a adoptat, în Uniune, Planul strategic de implementare pentru parteneriatul european pentru inovare privind materiile prime, iar în acest document este stabilită clar „importanța schimbului de bune practici între statele membre în domeniul politicilor privind resursele minerale și al reglementărilor aferente”.

Da... Nu se aude?

Și, poate mai important decât atât, „importanța adoptării unui cadru legislativ și administrativ adecvat, care să permită eficientizarea procedurii de autorizare pe tot lanțul activității miniere, din punctul de vedere al regimului de coautoritate și al condițiilor administrative”.

Am dat acest citat pentru că este foarte important. Urmează ca acest plan strategic să fie preluat de toate statele membre.

Din această cauză, n-am înțeles, în ziua de ieri, de ce atâta grabă ca în câteva ore să treacă o lege care, până la primirea raportului, în timpul dezbaterii de către colegii mei din comisie, nu a fost văzută decât pe site-ul respectiv despre care se vorbește... și textul venit de la Senat.

În urma simulacrului de dezbatere în Comisia pentru industrii și servicii a Camerei Deputaților a acestui proiect de lege, dați-mi voie să punctez câteva lucruri.

Experiența îndelungată ca membru al acestei comisii nu m-a pregătit în niciun fel pentru ce s-a întâmplat aseară, când materialele mi-au fost puse la dispoziție în timpul ședinței, fără un cât de scurt răgaz de studiu.

Timp de 20 de ani de activitate, am luat în dezbatere amendamentele, indiferent de culoarea politică a inițiatorului, iar la acceptarea sau respingerea lor ne-am bazat numai și numai pe raționamente de ordin profesional și legal.

În aceste condiții, ședința de aseară a fost o premieră absolută. Orice amendament, oricât de rațional, logic și în ordinea firească a lucrurilor, a fost respins.

Și pot să vă dau un singur exemplu. Am avut un amendament referitor la diferențierea apei minerale naturale, carbogazoasă și necarbogazoasă, de apa de izvor, de apa plată, diferențiere prevăzută în Directiva Europeană 2009/54 pentru exploatarea și comercializarea apelor minerale naturale și preluată de acolo, dar a fost respins. N-am înțeles logica, pentru că, și așa, odată și odată va trebui să preluăm această definiție exact așa cum se regăsește în directivă.

Alt lucru deconcertant este faptul că Proiectul de modificare a Legii minelor contravine flagrant declarațiilor domnului prim-ministru Victor Ponta, însuși șeful inițiatorilor: „Eu sunt adeptul unui alt sistem, care se aplică în multe țări europene acum, toată redevența merge în bugetul central, și cred că e o greșeală, pentru că autoritatea locală și oamenii din zonă spun: eu ce câștig? Cred că trebuie să găsim în noua Lege a redevențelor o împărțire a veniturilor din redevențe între bugetul central și autoritatea locală.”