Norica Nicolai

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Nu aș fi intervenit, dacă nu am fi fost confruntați cu o acțiune de manipulare a presei venită în sprijinul cererii de reexaminare a președintelui și care făcea din Comisia juridică, de numiri, disciplină, imunități și validări a Senatului poarta care dă drumul infracționalității în România, ceea ce, din punctul meu de vedere, este un atac mai mult decât abject la adresa unei instituții democratice fundamentale.

Este adevărat că unde sunt doi juriști sunt trei păreri. Pot să admit că ceea ce spune domnul senator Eckstein are o oarece valabilitate, dar ar trebui să cântărim în această cerere de reexaminare lucrurile în corectitudinea lor. Și

pornesc de la afirmația inițială a președintelui. Domnia Sa, de fapt, dorește să se mențină Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 60/2006 în totalitatea sa. De ce trebuie să se mențină această ordonanță? Pentru că ea nu dă voie apărătorului unei persoane cercetate penal să fie prezentă la toate actele de inculpare, și știm foarte bine cum se fac, pentru că ea dă liber interceptărilor telefonice de către DNA a posturilor telefonice, a tuturor celorlalte mijloace de comunicare, a mijloacelor ambientale, și am văzut care este rodul: 149 de interceptări telefonice cu mandat, 9.000 de minute interceptări telefonice, anual, pentru că această chestiune cu percheziția este relativ jenantă.

Dacă cineva ar fi citit textul până la capăt și-ar fi dat seama că se păstrează, de fapt, prevederile Codului penal de la 1969, cu acceptul persoanei sau cu mandat, și atunci când este cu mandat nu se informează nimeni.

Deci dorința președintelui este să dăm liber abuzurilor prevăzute în acea ordonanță.

Dacă președintele ar fi dorit reexaminarea și a acestui text care privește percheziția – cred că are un staff suficient de inteligent, nu aș vrea să cred că un șef de stat are un staff suficient de prost să nu vadă realitatea –, și ar fi trebuit să ne ceară expres.

De aceea, cred că în Comisia juridică, de numiri, disciplină, imunități și validări a Senatului ar trebui să cântărim, stimați colegi, în ce măsură servim în acest proces de combatere a corupției și cum aflăm adevărul. Dacă aflăm adevărul, prin mijloace ilegale, încălcând fundamental drepturile omului și acest adevăr se transcrie într-un an în secții ale DNA-ului care fac doar șapte dosare, se transcrie într-un an în peste 500 și ceva de neînceperi și de scoateri de sub urmărire penală, în peste 200 și ceva de declinări de competență, și atunci, spun eu, când a fost procurorul serios, când știa carte?! Când s-a sesizat pentru o faptă săvârșită de o persoană și după aceea și-a dat seama peste un an că nu este competent?!

Eu cred că avem obligația să fim corecți față de toate persoanele deduse judecății sau cercetării penale, avem obligația să fim corecți față de angajamentele noastre europene și prioritatea acordată drepturilor omului este o prioritate exclusivă, pe care o clamează foarte mulți politicieni – este adevărat, atunci când le convine și, de regulă, în campanie electorală –, avem obligația să dăm justiției posibilitatea să fie administrată corect, eficient, cu bună-credință și cu chibzuirea banului public, și despre această chestiune o să vorbim.