Petru Călian

Vă mulțumesc, domnule președinte.

O declarație politică legată de Autostrada „Transilvaniaˮ o voi depune în scris, iar acum am să prezint declarația politică având ca titlu „Copilul, în banca apărării”.

Copilul, mesager al bucuriei și poartă spre viitor, proiectează și reflectă terenul fertil al unei societăți dezvoltate. Mâine, noi vom fi istorie, iar ei vor fi prezentul, deci prețuirea valorilor înseamnă prețuirea unei componente sociale vitale, și anume copilul. De aici și importanța promovării unui sistem stabil pentru protecția acestuia. Ceea ce formăm acum va avea roade peste câțiva ani, când aici, în locul nostru, se vor afla ei.

Progresul unei societăți sănătoase rezultă din nivelul de implicare a educației în cotidian. Legislația țării noastre privind protecția și drepturile copilului a fost armonizată cu prevederile Convenției Națiunilor Unite și ale Uniunii Europene, însă necesită o continuă adaptare și consolidare din partea noastră.

UNICEF își arată preocuparea și totodată îngrijorarea față de vulnerabilitatea integrării și discriminării copiilor instituționalizați.

Un alt aspect evidențiat de UNICEF: în România este mare rata abandonului. Potrivit datelor centralizate de această instituție, anual, în țara noastră, 9.000 de copii sunt abandonați în maternități sau în alte instituții, situație similară cu cea de acum 20 de ani, în condițiile în care, din 2005, România dispune de un sistem legislativ bine conturat în acest domeniu. Mamele, din diferite motive, își părăsesc copilașii în centre de plasament, sperând că le va fi mai bine, însă studiile recente ne demonstrează aspectul negativ dat de viața de orfelinate: IQ-ul copiilor abandonați este mult mai slab dezvoltat decât al copiilor care beneficiază de un cadru familial. Drept urmare, un scop primordial al societății românești ar trebui să urmărească diminuarea abandonului. Promovarea unui sistem legislativ complex și eficient testează capacitatea unei națiuni de a se implica într-o campanie pentru sprijinirea și protejarea copilului.

Întâlnim copii triști, abandonați sau abuzați, fețe șterse și maturizate mult prea devreme. Abandonul școlar, exploatarea prin muncă și violența sunt doar câteva cazuri reprezentative ale unei vieți premature.

În acest sens, am inițiat un proiect de lege pentru înființarea Instituției Avocatul Copilului, astfel încât, fiecare cetățean al României, fie el mic sau mare, să poată beneficia de un organ specializat pentru apărarea sa.

Un alt drept esențial al copilului este ca, încă de la naștere, să i se asigure bunăstarea fizică, însă această bunăstare este strâns legată de cea materială, concretizată prin bani. Mamele studente au nevoie de susținere financiară din partea statului, la fel ca orice mamă angajat. Dacă anii studenției sunt considerați ani de vechime în câmpul muncii, atunci, de ce să nu se aplice reglementările din domeniul muncii și asupra perioadei postnatale a studentelor?