Mircea Lubanovici

Vă mulțumesc, domnule președinte. Onorat prezidiu,

## Doamnelor și domnilor deputați,

Prin declarația de astăzi doresc să vă readuc în atenție situația dramatică cu care se confruntă familia cetățeanului român Marius Bodnariu, stabilit în Regatul Norvegiei, căreia din luna noiembrie i-au fost luați 5 copii, în mod abuziv, de către autoritățile norvegiene, familia fiind acuzată de creștinism radical și îndoctrinarea copiilor.

În calitatea mea de parlamentar al României, de reprezentant al românilor din diaspora și de președinte al Comisiei pentru românii din afara granițelor țării, dar și în calitatea mea de creștin practicant, nu pot să nu condamn comportamentul abuziv al serviciilor sociale din Norvegia și să nu constat că abuzul comis de autoritățile norvegiene la adresa minorilor din familia Bodnariu, care intonau un cântec religios în pauza cursurilor de la școală, constituie o încălcare a exercițiului dreptului la libertate de conștiință și libertate religioasă – drepturi fundamentale, stipulate în Declarația Universală a Drepturilor Omului și în Convenția internațională privind eliminarea tuturor formelor de discriminare rasială, precum și în Convenția ONU privitoare la drepturile copilului.

Abuzurile autorităților pentru protecția copilului din Norvegia – Barnevernet – și ale sistemului judiciar din Norvegia au reușit să afecteze un număr mare de cetățeni de diverse naționalități, cărora le-au fost luați copiii în mod abuziv, sub pretextul respectării interesului superior al copilului. Acțiunile oficialităților norvegiene pentru protecția copilului, ale poliției norvegiene, precum și deciziile instanțelor norvegiene în astfel de cazuri au ajuns să încalce atât Constituția norvegiană, legile interne ale Norvegiei, cât mai ales obligațiile Norvegiei din tratatele europene și internaționale la care această țară este parte.

Aceste violări ale drepturilor omului, ridicate la rang de politică de stat, atât prin sentințele nedrepte date de Curtea Supremă a Norvegiei, cât și prin promovarea de către Ministerul Familiei, Copiilor și Afacerilor Sociale a unei legi care, sub masca propunerii unui standard nou de evaluare a grijii față de copii, restrânge _de facto_ și _de jure_ dreptul părinților naturali asupra educației propriilor copii, au condus, după cum arată chiar statistici din Norvegia, la separarea și darea spre adopție sau internarea în centre de plasament a peste 200.000 de copii în ultimii ani.

În plus, în conformitate cu legislația locală din Norvegia, copiii sunt luați de autorități de la părinții lor fără niciun fel de documente legale ale vreunei instanțe judecătorești, așa cum se întâmplă în toate țările democratice, ci doar în baza hotărârii unei comisii administrative pentru chestiuni familiale, asimilată în Norvegia instanțelor, care dispune dacă copiii luați vor fi dați forțat spre adopție, dacă părinții biologici îi vor mai vedea vreodată sau nu și cât de des au aceștia dreptul să-i viziteze.