Verginia Vedinaș

## Vă mulțumesc, domnule președinte.

Raportul este de respingere, dar proiectul de lege abordează o problemă care este de interes general.

Domnul senator Popescu spunea: „Ce să facem, să le transformăm în locuințe sociale?”

Chiar în ultimele zile — cred că și aseară, și astăzi —, la televiziune, ați văzut situația dintr-o localitate unde foarte multe case, gospodării, din cauza alunecărilor de teren, urmează să fie dezafectate, iar oamenii refuză să se mute, pentru că nu li se asigură locuințe cât de cât corespunzătoare.

Suntem o țară care am dat, cu o larghețe absolut condamnabilă, tot ce putea fi utilizat — și mă refer la spații, la clădiri — pentru locuințe de serviciu, pentru situații de urgență etc. și nu avem soluții pentru o stare de calamitate, pentru o categorie defavorizată etc. Este ușor să spui că sunt nu știu câte încăperi, dar decât să dai un om afară dintr-o casă naționalizată sau de oriunde altundeva și să nu-i asiguri nimic, și, pe de altă parte, să ai totuși o soluție, cred că această a doua variantă ar trebui să fie abordată.

Conchid asupra acestei prime categorii de argumente că legea răspunde la o necesitate. Cum o face? Este discutabil, din punctul meu de vedere, pentru că, dacă mă uit, chiar din primul articol, spune „cazărmile (...) trec în subordinea consiliilor județene”. Raportul de subordonare se stabilește între oameni, nu între obiecte și instituții.

Este evident că legea, dacă ar fi fost mai riguros analizată, ar fi determinat o altă soluție.

De aceea, dacă vrem să fim constructivi și dacă recunoaștem cu toții că deja suntem într-o fază a adoptării, în care ar fi păcat să pierdem timpul care s-a scurs până acum, eu v-aș propune o soluție de retrimitere a acestei legi...