Demeter András István

Vă mulțumesc, domnule președinte.

„Referitor la interpelarea formulată de domnul deputat Mircia Giurgiu, nr. 3558 din 12 februarie 2008, înregistrată la Ministerul Culturii și Cultelor sub nr. 584 din 18.02.2008, având ca obiect memoriile Organizației sindicale a artiștilor instrumentiști din Opera Națională Română Cluj-Napoca prin care solicită instituției noastre aplicarea contractului colectiv de muncă unic la nivel de ramură „Cultură” pentru anii 2006—2008, vă aducem la cunoștință următoarele:

Sub un prim aspect, este lesne de observat că norma juridică invocată de Organizația sindicală a artiștilor instrumentiști din Opera Națională Română Cluj-Napoca vizează de fapt aplicarea punctuală a clauzelor contractului colectiv de muncă la nivel de instituție, încheiat pe perioada 2007—2009 la Opera Națională Română Cluj-Napoca și înregistrat la Direcția Muncii, Solidarității Sociale și Familiei Cluj, Compartimentul „Dialog social, legislație, salarizare, conflicte și contracte de muncă”, sub nr. 115 din 17 aprilie 2007.

Potrivit art. 2 alin. (1) din contractul colectiv de muncă la nivel de instituție, prevederile sale se aplică în Opera Națională Română Cluj-Napoca, indiferent de structura organizatorică sau de raporturile de subordonare, câmpul lor de aplicare vizând exclusiv raporturi juridice de muncă între angajator și salariații instituției respective.

În speță, izvorul raportului juridic obligațional dintre angajator și salariați, reprezentați de Organizația sindicală a artiștilor instrumentiști, îl reprezintă dispozițiile Legii nr. 130 din 1996, republicată, privind contractul colectiv de muncă, act normativ de nivel superior, a cărui aplicare este preluată ca atare și se regăsește în clauzele contractului colectiv de muncă în referință.

Astfel, potrivit dispozițiilor art. 10 alin. (1) coroborate cu ale art. 30 alin. (1) și (2) din Legea nr. 130/1996, republicată, contractele colective de muncă se pot încheia la nivelul unităților, ramurilor de activitate și la nivel național, executarea contractului colectiv de muncă fiind obligatorie pentru părți, neîndeplinirea obligațiilor asumate prin contractul colectiv de muncă atrăgând răspunderea părților care se fac vinovate de aceasta.

Caracteristici similare în acest sens se regăsesc și în dispozițiile art. 236 alin. (1) — (4) cu referire la art. 238 alin. (1) din Codul muncii, potrivit cărora: „Contractele colective de muncă încheiate cu respectarea dispozițiilor legale, anume Legea nr. 130/1996, constituie Legea părților, aceste contracte colective de muncă neputând conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de muncă încheiate la nivel superior.”

În aceste condiții, apreciem că solicitarea Organizației sindicale a artiștilor instrumentiști din Opera Națională Română Cluj-Napoca nu poate face obiect de interpretare pe cale administrativă, și cu atât mai puțin de către Ministerul Culturii și Cultelor, care, în calitatea sa de autoritate a administrației publice centrale în domeniul culturii, nu este în măsură să emită puncte de vedere producătoare de efecte juridice, vizând un cadru legislativ deja consolidat, în care aceasta a reprezentat patronatul ca partener social