Gavril Mîrza

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Se spune că n-ar fi bărbătește să te arăți îngrijorat atunci când cele ce se petrec în jurul tău demonstrează mișcare din rău în mai rău, ci ar trebui să bravezi, arătând nebăgare de seamă față de acestea și comunicând astfel celor din jur că temerile unora și altora ar fi demne de disprețul arătat îndeobște răuvoitorilor. Iertare că nu mă raliez unor asemenea atitudini! Am ales, dimpotrivă, să spun lucrurilor pe nume atâta vreme cât realitatea îmi dă dreptate.

Deci sunt îngrijorat, doamnelor și domnilor, de ineficiența prezenței la guvernare a formațiunii zise apolitică și mai ales tehnocrată.

Încep cu un paradox, acela că, deși luați personal, unii dintre membrii actualului Guvern au acumulat merite profesionale, demonstrate mai ales în afara condițiilor specifice ale României, ca echipă, actualul Guvern dezamăgește copios.

Se confirmă astfel, dacă mai era nevoie, ceea ce nu numai la mine, la Suceava, ci în toată țara se știe, că socoteala din târg nu se potrivește cu cea de acasă.

Vorbesc despre unii dintre membrii actualului Guvern, venit la putere în urma singurei demisii de onoare cunoscută de perioada postcomunistă a politicii românești, Guvern venit să facă cele mai nefăcute, dar declarate și susținute vehement ca necesare schimbări a tot ce se făcuse până atunci, adică a reușitelor unanim și internațional recunoscute ale anterioarei și musai a fi schimbate guvernări.

Ne-am supus astfel Cezarului, dându-i ce pretindea scrâșnind din dinți. Guvern tehnocrat a vrut, asta și-a căpătat! Păcat că pe pielea noastră!

Pentru că după mascarada nominalizării unui ministru la sănătate, cel în sfârșit numit gestionează neputincios o situație imposibil a fi calificată câtă vreme este decontată cu viața a 3 prunci, pieriți din cauze încă parțial descifrate și deci imposibil a fi eradicate. Au trecut aproape 3 săptămâni și nu știm mare lucru despre cauzele îmbolnăvirii micuților.

La vreme de iarnă, apolitică și teribil de tehnocrată, căci până și un personaj de tristă amintire recunoștea că iarna nu-i ca vara, Institutul „Cantacuzino” își închide umilit activitatea, lăsând cele mai fragile segmente sociale – copiii, bătrânii și bolnavii – în așteptarea importurilor de vaccinuri.

Când abia-abia au început să afle generațiile ce utilizează intensiv rețelele de socializare că România a avut o monarhie reper istoric și cultural, întregitoare de neam și de țară, muzeul Bran, depozitar de prețioase mărturii ale epocii și vieții înaltelor personalități, își închide porțile. Ministerul de resort nu mai are bani să plătească chiria aferentă spațiului, ba chiar se oferă să lase în comodat parte din exponate proprietarului, dacă acesta va fi interesat.

Curaj – sau Adrian Curaj – îi trebuie unui ministru român al educației să pună „democratic” în discuție ideea reducerii numărului de ore de limbă română și istorie în școala românească, fiind o materie școlară considerată, de cine știe ce presupus tehnocrat, prea prezentă în orarele școlilor și inutil a fi însușită fără rezerve de elevii români.