Verginia Vedinaș

Vă mulțumesc, domnule președinte și dragi colegi.

Eu nu am nimic cu problema pusă, în principiu cu faptul că există construcții și imobile în care copiii trăiesc în condiții excesiv de grele, cum a spus colegul nostru, însă soluția juridică propusă prin această inițiativă legislativă nu se susține, domnule președinte și dragi colegi, pentru câteva considerente pe care, cu tot respectul pentru colegii mei de la Comisia pentru administrație publică, organizarea teritoriului și protecția mediului, care, de altfel, au depus o muncă laborioasă, nu le-au luat în seama, le-au trecut cu vederea.

Este vorba despre art. 2 din această lege, care și în forma modificată prin amendament prevede că „... odată cu trecerea în proprietate etc., locuințele respective își schimbă destinația în locuințe sociale”, deci ele devin locuințe sociale, pentru ca din art. 9 să aflăm că se fac demersurile necesare pentru vânzarea acestor locuințe. Dar esența regimului juridic al locuințelor sociale care se regăsește și în Legea locuinței este că ele nu pot fi vândute. Două din una, ori le facem locuințe sociale și, atunci, nu le vindem, ori nu le facem locuințe sociale și le trecem numai în domeniul privat al unităților administrativ-teritoriale și, atunci, le vindem.

Cele 9 amendamente la care au muncit, și prețuiesc activitatea colegilor mei din Comisia pentru administrație publică, organizarea teritoriului și protecția mediului, nu rezolvă această problemă, iar procedura parlamentară nu ne permite să facem amendamente în plen.

Pentru aceste considerente, apreciez că singura soluție pe care o putem adopta este să retrimitem la comisie această lege, să se facă corectura necesară, cu privire la regimul juridic al acestor locuințe, după care să se vină în plen ca să o susținem și noi, că nu avem nimic împotriva legii, dar nu în această formă.

Vă mulțumesc, domnule președinte.