Dan Coriolan Simedru

Vă mulțumesc, domnule președinte, și mulțumesc și colegilor pentru înțelegere.

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

În stilul său caracteristic și inconfundabil, pur propagandistic, președintele Traian Băsescu ne-a ținut, din nou, săptămâna trecută, un discurs, de data aceasta în Parlament, în care a trasat sarcini Parlamentului și Guvernului. Aceleași teme prezidențiale preferate, reforma și modernizarea statului, consolidarea statului de drept, drumul spre Vest al României care trebuie continuat, cu țintă directă la procesul de aderare a țării noastre la zona euro și la Spațiul Schengen etc.

Ne-am obișnuit deja cu ieșirile președintelui, în care să ne spună cât este el de responsabil, cât bine a făcut el acestui popor și acestei țări împreună cu fostele guvernări PDL patronate de el în anii 2009–2012 și cum expertiza sa în materie de politică externă este singura noastră salvare. A vorbi despre binele poporului și interesul național mi se pare cel mai cinic și ipocrit mesaj care putea fi lansat de Traian Băsescu. Un președinte care pe timpul a două mandate a eșuat în tot ceea ce și-a propus, un președinte care a pierdut încrederea populară, lucru dovedit la referendumul de anul trecut, vine acum să facă apel la responsabilitatea parlamentarilor și a Guvernului în declarații și în actul de guvernare, în numele unui popor care, în majoritate covârșitoare, nu-l mai recunoaște drept președinte.

Cred că este evident că nu am asistat decât la un joc de imagine al președintelui, care, într-un acces de autoritate, pe care nu mai poate să o manifeste cu atâta ușurință asupra Parlamentului și Guvernului, în lipsa unei majorități favorabile, încearcă să-și reconstruiască profilul de președinte-jucător, atât de drag lui, încercând să remanieze Guvernul cu ajutorul procuraturii, pe care, prin numirile făcute, a reușit să și-o subordoneze.

Nu avem nevoie de lecții prezidențiale pentru a ști ce avem de făcut. Nici noi, parlamentarii, și nici membrii Guvernului. Cel care a săpat la temelia statului de drept, pe care acum vine să îl apere, este chiar președintele Traian Băsescu, care a ajuns să dicteze puterii executive, puterii legislative și celei judecătorești, ceea ce a reprezentat un grav derapaj de la principiile fundamentale ale Constituției României. Erodarea statului de drept în România a început cu această operă malefică perfectată de însuși președintele Traian Băsescu. Tema închipuită a imunității parlamentare este doar o marotă pe care președintele o folosește în mod ipocrit, știind, de fapt, foarte bine că imunitatea este valabilă doar pentru declarațiile politice. Singura imunitate adevărată este cea prezidențială, de care, de altfel, președintele se bucură și în spatele căreia s-a ascuns atâția ani de zile, dânsul și dosarele sale fiind astfel blocate în justiție.

Domnului președinte îi place să dea lecții de drept, să arate cu degetul membrii etichetați de Domnia Sa drept corupți din alte guverne, altele decât cele pe care le gira la un moment dat, însă a dovedit că, de fapt, nu cunoaște un principiu de drept fundamental, acela al prezumției de nevinovăție. Vorbește despre egalitatea tuturor cetățenilor în fața legii, însă, când e vorba de miniștrii Guvernului Ponta, persoanele neagreate trebuie executate doar pentru un moft prezidențial. Aceasta este politica bunului-plac, de la care se pare că președintele nu abdică nici acum, la final de mandat. O dovadă clară în acest sens a fost gestul președintelui care i-a cerut premierului Ponta să nu-l numească ministru al transporturilor pe Relu Fenechiu, pentru că a doua zi îl suspendă. Ce dovadă mai elocventă a faptului că pentru președinte legea este facultativă și îi place să se raporteze la ea în discursuri publice, speculând în avantajul său?