Verginia Vedinaș

Vă mulțumesc, domnule președinte, și vă asigur că plăcerea este reciprocă, mai ales că problema pe care vreau să o abordez este, cred eu, interesantă și ar trebui să cumpănim asupra ei. Mă refer la faptul că asistăm, pentru a nu știu câta oară, la modificarea legilor electorale prin ordonanțe de urgență.

Când am modificat Constituția în 2003, am prevăzut printre limitele de revizuire a Constituției și materia drepturilor electorale. Toată această chestiune a fost scrisă în Constituție, frumos că-i acolo, dar, în realitate, este absolut neaplicată. Mergând mai departe, am analizat conținutul acestei ordonanțe de urgență și dați-mi voie să afirm cu tărie în fața dumneavoastră că numai a lege nu seamănă ea. Și vă dau câteva exemple: „Autoritatea electorală achiziționează aplicațiile...”, „Institutul sprijină Autoritatea electorală în achizițiile publice” și exemplele ar putea continua. Acesta este text de lege? Era necesar să dăm o lege, în speță o ordonanță de urgență, în care să se scrie că institutul sprijină autoritatea? Oare, dacă nu adoptăm o asemenea reglementare, institutul nu sprijinea autoritatea?

Nu știu, mi se pare că mergem prea departe cu desfrâul în ceea ce privește interpretarea regimului constituțional al ordonanțelor de urgență și atenția pe care o acordăm în general procesului de legiferare.

Pentru aceste considerente, eu mă voi opune acestui act normativ și sper că și grupul din care fac parte. Vă mulțumesc.