Monitorul Oficial·Partea II·Senatul·14 octombrie 2008
Dezbatere proiect de lege · adoptat
Marcu Tudor
Discurs
Vă mulțumesc, domnule președinte.
Sigur că nu există o instituție coruptă. CSM-ul nu poate fi numit niciodată de către nimeni instituție coruptă, așa cum nu poate fi denumit un partid corupt, un guvern corupt, un parlament corupt sau nu știu ce altă instituție democratică sau mai puțin democratică ca fiind coruptă.
Există însă oameni corupți în aproape toate instituțiile pe care le-am enunțat. Ca atare, există și în justiție foarte mulți oameni corupți, lucru dovedit, de altfel, prin plângerile pe care doamna Bărbulescu și Consiliul Superior al Magistraturii le analizează aproape zilnic, din toată țara. Sunt foarte mulți judecători și, ca atare, desigur că există și multe plângeri împotriva lor, unele mai puțin justificate, dar cele mai multe sunt justificate. Au fost și condamnați judecători în acest sens.
Importanța pe care acest consiliu o are în bunul mers al justiției, în final, al societății din România, al societății românești, este mai mare chiar decât cea pe care o închipuim și o discutăm noi acum, deoarece nu mai există un alt tampon față de abuzurile pe care unele tribunale sau judecătorii, sau chiar eșaloane mai mari le fac împotriva cetățeanului petiționar decât acest Consiliu. Este greu să dai în judecată un judecător pentru hotărârile pe care le ia, cu toate că acele hotărâri sunt extrem de criticabile și încalcă pur și simplu legea, deoarece imediat zice cineva, judecătorul: „M-ai denunțat calomnios!” și te dă în judecată.
Mai există și situația când vine și eșalonul superior și-i dă dreptate, împotriva tuturor argumentelor invocate de petiționarul care se plânge față de judecătorul corupt.
Și acum vin la problema pentru care am ieșit în fața dumneavoastră. Doamna Bărbulescu și cei care conduc Consiliul Superior al Magistraturii sunt puși în fața a două tabere, să zic așa, a două opțiuni. Toată lumea are așa, toate conducerile din orice nivel din țară și nu numai de la noi sunt puse în fața a două opțiuni: una reprezentată de către unii membri care sunt de bună-credință și vor să dea sancțiuni celor care le pătează onoarea și altă tabără formată din prieteni, din colegi, din alții care și ei au avut la rândul lor probleme cu acuzele de corupție și, în felul acesta, Consiliul este pus în situația, uneori, să voteze împotriva evidențelor.
Îmi place să cred că acestea sunt numai niște spuse, dar că nu se întâmplă sau că nu se pot întâmpla în continuare și fac apel la doamna Bărbulescu și la cei din jurul Domniei Sale, din conducere, să fie aceiași oameni pe care i-au cunoscut cei care i-au promovat, adică integri și corecți, și să nu cadă în capcana celor care din prietenie, din colegialitate cu cei care sunt pârâți Consiliului, să facă presiuni asupra Domniilor Lor, chiar și prin vot, și să scape nesancționați anumiți judecători, pentru că aici este toată buba, din cauza câtorva astfel de judecători, apare un oprobriu asupra unui întreg segment reprezentat de tot ce ține de judecătorie.