Tamara Dorina Ciofu

Vă mulțumesc, domnule președinte. Stimate colege, Distinși colegi parlamentari,

În ultima perioadă, atenția publicului a fost îndreptată spre condițiile din sistemul de penitenciare și asupra modului în care procesul de reeducare își atinge obiectivele. Cu toate acestea, problema tinerilor deținuți din sistem este ignorată, deși cu toții suntem de acord că educarea și integrarea delincvenților juvenili sunt o problemă care ne privește pe toți, și comunitatea, și societatea.

În prezent, Administrația Națională a Penitenciarelor pune la dispoziție două penitenciare pentru minori și tineri, la Găești și la Craiova, și două centre de reeducare, la Buziaș și Târgu-Ocna.

Conform raportului de activitate pe 2012 al Administrației Naționale a Penitenciarelor, sunt privați de libertate peste 2.000 de tineri cu vârste cuprinse între 14 și 21 de ani, dintre care 444 sunt minori. În anul școlar 2012–2013, doar 267 de minori au fost înscriși la cursurile școlare, adică 58% din totalul de minori deținuți, procentaj aflat în scădere față de anii anteriori. Totodată, un număr de doar 70 de minori privați de libertate urmează cursuri de calificare. Eforturile de reeducare și de reintegrare nu au rezultate reale, iar mulți dintre tinerii deținuți se reîntorc în sistem în lipsa unor oportunități reale de a se adapta condițiilor de viață din exterior.

Pentru o mai bună informare asupra problemelor din aceste instituții, am întreprins o vizită la cele două penitenciare și la centrul de reeducare de la Buziaș. Cu ajutorul persoanelor din conducerea celor trei instituții și al personalului specializat cu care am intrat în contact am reușit să trasez câteva direcții pentru viitoare proiecte legislative și de cooperare instituțională, astfel:

– crearea unui tribunal al minorului sau a unui tribunal al copiilor la nivel național după modele din alte state europene, pentru o mai bună reprezentare și apărare a drepturilor copiilor în justiție;

– instituirea monitorizării sănătății deținuților prin extinderea controalelor pentru boli metabolice, genetice, psihologice și psihiatrice și completarea schemelor de personal, în așa fel încât măsura să poată fi aplicată în mod real;

– monitorizarea posteliberare a minorilor prin anchete sociale și consiliere specializată în vederea integrării socioeconomice;

– identificarea de soluții privind reducerea cheltuielilor bugetare pentru întreținerea deținuților. Extinderea și adaptarea programelor de muncă în folosul comunității pentru tineri pot aduce imense beneficii relevante pentru eforturile de reintegrare și reeducare și pentru bugetul administrației penitenciarelor;

– redirecționarea indemnizațiilor pentru copii către penitenciare, nu către familii sau tutori; de vreme ce indemnizațiile sunt destinate copiilor, atunci ele ar trebui să revină administrației penitenciarelor pentru a fi folosite în folosul acestora, și nu familiilor;