Dumitru Bentu

Vă mulțumesc, domnule președinte. Stimați colegi,

Am intitulat declarația politică de astăzi „Expertul”.

Nu cred că mai surprinde pe cineva ceea ce se întâmplă în justiția română. Sistemul este cangrenat, și ultimul scandal, „licitație pentru funcție”, demonstrează din plin această constatare.

Fără a da nume, aflăm că mai multe persoane sunt urmărite penal pentru diferite infracțiuni: cumpărare de influență, trafic de influență, instigare la infracțiunea de permitere a accesului la informații care nu sunt destinate

publicității etc. Unde lucrau împricinații? În instanțe de rang înalt din Pitești, Râmnicu-Vâlcea, Urziceni și din Capitala halucinantei noastre patrii.

Licitația pentru o anumită funcție a început de la 50.000 euro, dar s-a oprit, după procedeul olandez, la 15.000 euro. Au ajuns acolo unde trebuie, conform patentului Remeș–Ciorbă–Mureșan, alimente și băutură.

Efectul avertismentului, de-acum obsedant, „excesul de alcool, de sare, zahăr și grăsimi dăunează grav sănătății”, este practic nul.

Prima întrebare pe care ți-o adresezi cu obstinație este și simplă, și legitimă: de ce au procedat astfel? Răspunsul, în aceeași notă: pentru că autorii sunt produsul „reformei” în justiție, concepută și aplicată de o doamnă care acum fie că admiră lebedele de pe Lacul Ohrid, fie străbate munții de lângă Tetovo.

Când voci autorizate din Partidul Social Democrat atrăgeau atenția asupra intervenției încăpățânării și amatorismului în sistemul juridic, doamna reformistă se tânguia, pe toate ecranele, de nesusținere, de neînțelegere, de obstrucții, de răutate, de politicianism și de multe altele.

Acum, în calitate de „expert”, îi fericește pe bieții ex-iugoslavi cu „vastele” sale cunoștințe în lupta împotriva corupției, pe care și-a promovat-o mai mult în spațiul valonoflamand, acolo unde scutierul Frattini se extazia la fiecare prezență a distinsei „luptătoare”.

Nu-i mai puțin adevărat că și tânărul ministru, descins în cetatea lui Bucur de pe culmile Breazu-Ciric, se afundă tot mai mult în hățișurile unui sociosistem pe care l-a cunoscut preponderent bibliografic. Între timp, hățișurile l-au înghițit cu totul!

În acest context sumar abordat, nu ne mai mirăm de încrederea foarte redusă a populației în justiție, cea legată strâns la ochi și cu balanța dreaptă doar în statuile-simbol, și poate nici acolo!

Vă mulțumesc.