Petru Andea

Vă mulțumesc, domnule președinte. Stimați colegi,

Aș vrea să fac prima afirmație, că nimeni din Comisia pentru învățământ, știință, tineret și sport nu poate fi bănuit de dorința sau de intenția de a spolia cercetarea științifică din agricultură, prin transferuri de terenuri.

S-au prezentat aici o serie de argumente împotriva transferului respectiv. Aș vrea să privim ambele fețe ale monedei. În ultimii ani, cercetarea din agricultură a pierdut peste 100 de mii de hectare de teren – hectare! –, ceea ce înseamnă milioane, milioane de metri pătrați. Este o istorie în contra cursului căreia Comisia pentru învățământ, știință, tineret și sport s-a pronunțat în mod constant.

Vreau însă să spun că la ora actuală, chiar în ședința de astăzi a Comisiei pentru învățământ, știință, tineret și sport, se va discuta un pachet de legi privind cercetarea în agricultură. Dacă vom da curs pachetului de legi sprijinit de Academia de Științe Agricole și Silvice, în continuare această academie va pierde câteva zeci de mii de hectare de teren. Iată o problemă de conștiință pentru Comisia pentru învățământ, știință, tineret și sport, care, de luni de zile, reflectează asupra acestor proiecte de lege, având foarte serioase îndoieli să voteze reforma propusă de către Academia de Științe Agricole și Silvice vizavi de modul în care trebuie susținută în continuare cercetarea.

Vreau să spun că în general ideea pe care se merge la ora actuală este de a debarasa institutele de cercetare de suprafețele de teren considerate neproductive – nu mă refer din punctul de vedere al cercetării, ci din punctul de vedere al producției – și de a se trece la o subvenție de la bugetul de stat. Este o cale mult mai facilă de a sprijini cercetarea. Deci nu lăsându-le suprafețele de teren pe care nu le pot administra și nu le pot întreține, și nu le pot valorifica, ci prin alocații bugetare.

Hectarele de care vă vorbeam au fost transferate în general Ministerului Agriculturii și au fost folosite pentru acele redistribuiri, ca să spun așa, către comisiile de fond funciar. Sigur că acest caz nu este de aceeași speță. Se vrea însă să se construiască nu un transformator, cum s-a spus, ci o stație de transformare. O stație este o chestiune mult mai complexă din punct de vedere tehnic. Sigur că am putea să ne temem că afectează munca agricultorilor, dar și liniile de înaltă tensiune și stațiile actuale, care s-au construit. Și nu ne putem imagina o societate evoluată, ca cea de astăzi, fără linii electrice, fără stații electrice, cum nu ne-o putem imagina fără autostrăzi. Deci dacă ne temem să lucrăm lângă autostradă, ne temem să lucrăm și lângă o stație de transformare și așa mai departe.

Deci sunt argumente față de care nu are rost să întindem discuția.

Singurul lucru asupra căruia putem discuta este compensația. Este motivul pentru care eu susțin propunerea făcută de doamna Vasilescu, să retrimitem la comisie acest proiect de lege, special pentru a discuta asupra compensației pe care stațiunea respectivă să o primească pentru cedarea administrării terenului pe care-l are, deocamdată, în folosință. Vă mulțumesc.