Maria Andreea Paul

Vă mulțumesc, domnule președinte. Stimați colegi,

Astăzi voi aborda o temă foarte delicată. Este vorba despre creșterea îngrijorătoare a violenței și a infracționalității în rândul copiilor. Cu această ocazie, pledez pentru înființarea Avocatului Copilului. Să mă justific.

Copiii trebuie iubiți de părinți și de stat deopotrivă. Copiii nu au culoare politică și nu votează. Nimic nu este însă mai important pentru noi decât copiii țării. Respectarea drepturilor lor este esențială.

Susțin, așadar, crearea instituției Avocatului Copilului, alături de reprezentanții societății civile, în jurul proiectului de lege la care lucrăm acum și la care îi invităm să contribuie pe toți specialiștii interesați, înainte să îl depunem în Parlament.

40 de țări europene au această instituție funcțională și foarte utilă. Însuși Consiliul Europei recomandă acest lucru pentru România.

O dezbatere publică în jurul acestei propuneri am organizat-o în data de 8 martie, aici, în Parlamentul României, sub egida „Mama și copilul nu au culoare politică”, împreună cu Federația Organizațiilor Neguvernamentale pentru Protecția Copiilor, împreună cu Asociația „Salvați Copiii”, cu UNICEF, cu avocatul adjunct al poporului, cu reprezentanți ai Academiei Române și ai partidelor politice. Cu toții au spus că este nevoie de o instituție a Avocatului Copilului.

Argumentele abundă în favoarea acestei propuneri.

În primul rând, să ținem cont de faptul că unul din cinci români este copil. Sistemul de protecție a copilului lasă mult de dorit în România. Domeniile cu impact direct asupra dezvoltării copilului sunt tratate periferic și, de obicei, atunci când mai apare încă o tragedie.

După 12 ani de la adoptarea legislației de protecție din 2004, România încă nu are un mecanism de verificare și de monitorizare a implementării prevederilor Convenției ONU cu privire la drepturile copilului. Lipsesc, așadar, datele reale cu privire la copii și la drepturile lor. Nu mai vreau ca acești copii să rămână invizibili pentru decidenții publici și pentru politicile publice. Ei trebuie să reprezinte o voce; o voce, prin Avocatul Copilului.

80% dintre victimele violenței în familie, astăzi, sunt copii; 15 procente sunt femei, conform răspunsului pe care l-am primit de la Ministerul Muncii la o interpelare parlamentară pe care am depus-o pe data de 1 februarie a acestui an.

O treime din copiii României trăiește în sărăcie. Opt minori din 100 trăiesc în România la nivelul de sărăcie severă, cu mai puțin de 15 lei pe zi, potrivit UNICEF. Un procent de 48,5 copii din România trăiesc în risc de sărăcie sau excluziune socială, conform datelor Eurostat, ceea ce înseamnă că România este pe locul doi în întreaga Europă.

Cei mai vulnerabili și expuși sărăciei și marginalizării sunt copiii din mediul rural și copiii romi. Peste 82.000 de copii au părinții plecați la muncă în străinătate, din care peste 21.000 de copii au ambii părinți plecați la lucru în străinătate, conform datelor oficiale, dar care, sunt convinsă, sunt mult subevaluate față de realitate. Peste 700 de copii au fost, în ultimul an, părăsiți în maternitate sau în instituțiile sociale.