Cristina Ancuța Pocora

Vă mulțumesc, domnule președinte. Stimați colegi,

Bună dimineața!

Bine v-am găsit în extrem de îngustul cerc al cititorilor de declarații politice!

Vă salut pe toți cei cinci sau șase colegi prezenți astăzi în sală la declarații politice.

Revenim.

Sunt, poate, sute de motive pentru care Cabinetul Boc 2 ar trebui să plece de la guvernare — și sper ca, astăzi, să se și întâmple —, dar niciunul nu este întrecut de cinismul cu care actualul Executiv aruncă, pe viitor, povara susținerii bugetului de stat pe umerii femeilor. După o viață de muncă, acestea sunt obligate să trăiască anii bătrâneții muncind până la ultima suflare.

Modificările aduse Legii pensiilor vor transforma orice femeie din România, mai ales pe cele tinere astăzi, în

truditoare izbăvite doar de apropierea finalului care nu ne iartă pe niciunul. „Să cotizați până iese și sufletul din voi!” este ceea ce le propun PD-L și premierul Boc româncelor, românce care, în schimbul efortului lor, primesc de la stat alocații simbolice pentru creșterea copiilor, servicii sociale dezastruoase, școli unde le este teamă să-și trimită copiii, spitale în care știi cum te duci, dar nu știi cum mai ieși.

Li se vorbește româncelor de standardul european în materie de pensionare, dar cei care îl invocă uită de standardul românesc de trai. Să se descurce domnul Boc și ai săi cu un salariu sau cu un ajutor de șomaj ce le face pe mame să nu doarmă noaptea de grija zilei de mâine!

Spre deosebire de românce, domnul Boc nu are decât o singură și fundamentală grijă: cum să-l mulțumească pe tătucul său de la Cotroceni. Pentru asta „Cabinetul 1 în 2” a găsit soluția „minus 1 pe 2”, adică, jumătate din populația țării trebuie să reziste la experimentele de tip Boc. Dacă nu pot, cu atât mai bine!

Pentru domnul Boc nu contează că femeile muncesc de două ori: o dată la serviciu și o dată acasă.

Nu contează că, mai presus de rolul de angajat, pentru ele rolul de mamă sau de bunică este mult mai important.

Nu contează că, pentru femei, munca se termină doar odată cu somnul copilului.

Pentru domnul Boc și Cabinetul său nefericit contează un singur lucru: să aibă un motiv bun să strige, în piața publică, că au fost demiși pentru că vor reforme și legi drepte, iar răii din opoziție nu îi lasă.

Este urât și strigător la cer unde a ajuns acest Guvern. Pe de o parte, serbăm festiv Ziua femeii sau a mamei, iar pe de alta le aruncăm în cârcă ani grei de muncă.

Ca femeie, nu pot să vă rog decât un singur lucru: duceți-vă acasă, domnule Boc, și mândriți-vă în familie cât de bine l-ați slujit pe Traian Băsescu!

Iar ca deputat, prin votul meu, o să am grijă ca acest lucru să se întâmple chiar astăzi. Vă mulțumesc.