Ovidiu Victor Ganț

Vă mulțumesc, domnule președinte. Stimați colegi,

Declarația mea politică se intitulează „Filarmonica «Banatul» aparține timișorenilor”.

Desigur, afirmația din titlu reprezintă un truism pentru orice om de bun-simț. Evident că ea se referă la imobilul din municipiul Timișoara, bulevardul Constantin Diaconovici Loga nr. 2, unde își desfășoară activitatea prestigioasa instituție. Dată în folosință în 1929, clădirea a fost realizată din resurse locale și naționalizată de comuniști, după cel de Al Doilea Război Mondial. După Revoluția din 1989, a urmat un adevărat ping-pong referitor la administrarea și utilizarea acesteia.

Am crezut că disputa s-a încheiat prin ultima trecere în administrarea Consiliului Local Timișoara și că s-a revenit la o stare de normalitate, imobilul întorcându-se la proprietarii și administratorii de drept, și anume timișorenii.

A fost doar o iluzie hrănită și de posibilitatea pe care am avut-o în tot acest timp de a audia concerte simfonice de înaltă ținută, într-o sală administrată performant, din ce în ce mai modernă și mai plăcută pentru public. Evident că acest lucru a fost posibil numai datorită sprijinului Consiliului Local Timișoara și managementului eficient.

Am fost trezit la trista realitate de către Ordonanța de urgență a Guvernului României, publicată în Monitorul Oficial nr. 365/25 mai 2011, care prevede trecerea acestui imobil, împreună cu terenurile aferente, în administrarea Regiei Autonome de Distribuție și Exploatare a Filmelor „RomâniaFilm”.

Această decizie reprezintă un act inacceptabil de recentralizare, aș spune o a doua naționalizare. Ea contravine principiului subsidiarității pe care se bazează Uniunea Europeană, este o ingerință gravă în treburile administrațiilor locale și, totodată, materializarea unei mentalități tipic comuniste.

S-ar putea să fie și altceva, dacă avem în vedere că imobilele aflate în anexa ordonanței sunt situate în poziții ultracentrale în municipiile și orașele în care se găsesc.

Sub masca unei așa-zise revitalizări a cinematografiei stau oare interese imobiliare? Cine își mai imaginează astăzi în România că această activitate ar putea fi gestionată mai bine în mod centralizat, din Capitală, decât la nivel local, de către beneficiarii ei?

Indiferent de răspuns, concluzia nu poate fi decât una singură, și anume că această ordonanță de urgență a Guvernului României trebuie respinsă de Parlamentul României printr-un vot cvasiunanim al membrilor acestuia, în anexă fiind cuprinse imobile din aproape toate județele țării.

Personal voi vota în acest sens și voi încerca să determin cât mai mulți colegi să procedeze la fel. Vă mulțumesc.