Andrei Daniel Gheorghe

Vă mulțumesc, domnule președinte. Stimați colegi,

Declarația mea politică se intitulează „Redevențele, sursă de capital pentru economie”.

În ultimii ani am fost martorii unor politici în domeniul economic care au neglijat cauzele în favoarea efectelor.

Politicile de austeritate bugetară, fiscalitatea excesivă și mentalitatea asistenționalist-birocratică nu au făcut decât să ducă la creșterea deficitului bugetar, la reducerea fluxurilor de capital și la îngreunarea capacității mediului privat de a genera productivitate și locuri de muncă. Principala cauză a recesiunii economice pe care o traversăm, recesiune caracterizată prin incapacitatea mediului economic de a genera creștere pe fondul resurselor existente, prin blocaj la nivel macroeconomic și printr-o rată reală a șomajului superioară celei recunoscute la nivel public, o reprezintă decapitalizarea constantă a economiei românești. Lipsa resurselor de capital și birocrația cronică sunt principalele piedici în calea dezvoltării României. Consider că măsura cu privire la introducerea accizei la carburanți de 7 eurocenți la litru reprezintă o greșeală a Guvernului actual, determinată de incapacitatea Executivului în a acoperi integral necesarul de finanțe al bugetului național. Soluția reală o reprezintă

găsirea și valorificarea unor noi resurse de capital. Ca urmare, sunt de părere că România nu a știut să valorifice până acum o resursă provenită din exercițiul dreptului legitim la proprietate: redevențele provenite din contractele de concesiune ale resurselor naturale.

Redevența nu constituie un impozit, ci un drept legitim național, consfințit în baza art. 136 paragraful 3 din Constituția României cu privire la dreptul de proprietate publică asupra bogățiilor naturale. Creșterea redevențelor la concesiuni este o alternativă viabilă la impozitarea excesivă pe care o vedem și în politica actualei guvernări și care nu face decât să împovăreze contribuabilul român și să constrângă financiar mediul de afaceri. Trebuie amintit că, deși majoritatea țărilor europene practică un nivel al redevențelor care depășește cota de 20%, România păstrează o modestă cotă care oscilează între 3,5 și 13,5%, una dintre cele mai mici din Europa.

Dar, pentru a înțelege importanța impactului maximizării rolului redevențelor în politica de capitalizare a economiei, putem lua exemplul situației prezente în domeniul industriei de extracție și prelucrare a petrolului și gazelor naturale. România se află pe locul 7 în Europa la petrol, după Rusia, Norvegia, Marea Britanie, Danemarca, Germania și Italia, producția cifrându-se, conform datelor FMI, la nivelul anilor trecuți la 117.000 barili pe zi, iar la gaze naturale România ocupă locul 4 pe continent, după Rusia, Norvegia și Olanda, având o rezervă totală de gaze care ar însuma, conform datelor existente la nivelul anului 2013, cifra totală de 726.000 m[3] .

Cu toate acestea, România își permite luxul de a avea probabil cel mai ridicat preț al benzinei, raportat la PIB-ul pe cap de locuitor din întreagă Uniune Europeană, ca urmare a alinierii prețurilor la nivelul european și a aplicării deficitare a politicilor de încurajare a concurenței, la care se adaugă de anul acesta această neinspirată acciză de 7 eurocenți la litrul de carburant, măsură care nu a dus decât la creșterea prețurilor și la reducerea consumului.