Sorin Serioja Chivu

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Stimați colegi, declarația politică de astăzi am intitulat-o „Disperare, numele tău e Băsescu!”.

În vorba românului întâlnim adesea expresia „beția puterii”, în care se concretizează un comportament condamnabil al celui care pierde simțul măsurii când se vede instalat într-o funcție, într-o demnitate. De vreo 5 ani însă, expresia cu pricina devine inocentă, vizavi de comportamentul primului om în stat, nimeni altul decât

președintele Traian Băsescu. La el, la Traian Băsescu, ținând cont de permanenta gâlceavă provocată între categoriile sociale și profesionale, între partidele de pe scena noastră politică, de încrâncenarea cu care le-a asmuțit pe una împotriva alteia sau de perfidia cu care și-a promovat doar interesul personal, în special dobândirea celui de-al doilea mandat la Cotroceni, deci ținând cont de toate acestea, se poate aprecia că se poate vorbi despre nebunia puterii.

Cum altfel s-ar putea interpreta când același președinte al țării afirmă odată că „România este muribundă”, iar peste puțin timp, în campania electorală, ridică aceeași Românie la rangul de „navă” al cărei comandant pretinde că este. Cu toate acestea, vrea să moară, pur și simplu, de gât cu Iliescu, Hrebenciuc, grupul GRIVCO și mogulii presei, peste care aruncă, asemenea unui derbedeu de cartier, și opoziția parlamentară, care nu dorește decât să se respecte democrația.

Aceasta este, de fapt, vremea lui Traian Băsescu, să dispară oricare dintre posibilele „cioate” care i-ar sta în cale spre cel de-al doilea mandat de șef al statului, deși, după cât a transpirat 5 ani doar pentru interesele sale, ale familiei și ale ciracilor finanțatori sau ale celor din PD-L, ar trebui să-și ceară scuze poporului că nu i-a oferit nimic din mai binele promis.

Diabolic în interpretarea după bunul plac și interes a oricăror legi și reguli democratice, Traian Băsescu se dă în stambă pozând inocent și, vrea el, convingător în străjerul respectării literei actelor normative care guvernează țara. Așa vrea el și nici nu are nici cea mai mică remușcare în a o întoarce ca la Ploiești și cu criza, și cu exigențele FMI, ale Băncii Mondiale și ale Comisiei Europene, și cu instalarea unui nou guvern.

Pentru el, opoziția nu există, deoarece, dacă ar fi existat, chiar și în „nebunia puterii” care îl bântuie, ar fi observat că nu are cum să promoveze un guvern fără votul majorității parlamentare, care, în actuala conjunctură, reprezintă opoziția. Își permite astfel, cu disperarea ce-i macină ființa la gândul că-și va pierde privilegiile, să amenințe atât adversarii, cât și poporul, în general, pe care îl asmute împotriva acestora cu condiționările FMI-ului, Băncii Mondiale și Comisiei Europene, legate de acordarea tranșelor de împrumut vizavi de existența unui guvern legal, dar nu face nimic pentru ca un guvern legal să-și intre în drepturi, ci plimbă capra, ba cu Boc, ba cu Croitoru, mai nou cu Liviu Negoiță, tot sperând să se ajungă la alegeri și să-și adjudece, cu ajutorul lacheilor din PD-L, al doilea mandat la Cotroceni.