Monitorul Oficial·Partea II·Camera Deputaților·4 martie 2014
other
Dan Cristian Popescu
Discurs
Vă mulțumesc. Domnule președinte, Stimați colegi,
Declarația politică se numește „Trădare să fie, dar s-o știm și noi!”.
Doamnelor și domnilor deputați,
Săptămâna trecută am asistat, după o lungă agonie, la decesul Uniunii Social-Liberale. Într-o notă amuzantă, am putea să-l cităm chiar pe Caragiale: „Din două una, dați-mi voie: ori să se revizuiască, primesc! Dar să nu se schimbe nimica; ori să nu se revizuiască, primesc! dar atunci să se schimbe pe ici pe colo, și anume în punctele... esențiale... Din această dilemă nu puteți ieși... Am zis!”. Închei citatul lui Farfuridi.
USL nu a fost niciodată o construcție politică în interesul românilor, ci o alianță născută pentru a satisface interesele clientelei politice a PSD, PNL și PC. Astfel, USL nu a fost decât un pericol și o amenințare pentru democrație și statul de drept.
Ce i-a mânat în luptă? O viziune asupra României? Găsirea unei rețete doctrinare pentru vindecarea rănilor acestei țări? Nu.
Pe Domniile Lor i-a mânat în luptă un singur obiectiv, sintetizat de o singură lozincă: „Jos Băsescu!” Ce a reușit exact USL, născută ca alianță anti-Băsescu? A compromis statutul european al României, a fragilizat statul de drept și a declanșat o ofensivă antioccidentală de restaurație a oligarhiei și tot nu a reușit să-l doboare pe Traian Băsescu. Doamnelor și domnilor deputați,
Partea ironică – istoria este și ironică – este aceea că președintele Băsescu a supraviețuit acestei coaliții anti-Băsescu.
Cum s-a întâmplat lucrul acesta? O simplă trecere în revistă a evenimentelor din ultimii doi ani ne arată de ce Traian Băsescu, cu toate păcatele sale și cu toată impopularitatea sa în rândul electoratului, s-a dovedit a fi mai rezistent și o soluție mai viabilă decât tot USL-ul.
În iarna lui 2012, au avut loc manifestații de stradă împotriva președintelui Băsescu și a Guvernului Boc. Ele exprimau o nemulțumire reală a societății față de o guvernare ce trecuse România prin criza economică.
Pe acel val de nemulțumire a înțeles să se urce Uniunea Social-Liberală, dorind să îl speculeze în interes electoral, și le-a reușit parțial.
Cu foarte mult zgomot mediatic și utilizând aproape toată muniția demagogică și populistă la dispoziție, politicienii USL au reușit să răstoarne mai întâi Guvernul Boc și mai apoi Guvernul Ungureanu. Au câștigat apoi, zdrobitor, alegerile locale.
Însă iunie 2012 a venit cu o veste proastă pentru politicienii USL: justiția funcționează.
Prima arestare a lui Adrian Năstase a fost ca o undă de șoc pentru cei care au înțeles să ia puterea cu orice preț.
Doamnelor și domnilor deputați,
Prețul a fost încercarea de puci parlamentar din iulie 2012. USL a preluat puterea prin forță, printr-un puci guvernamental și parlamentar. A utilizat abuziv și cu rea-credință legile și instituțiile pentru a obține puterea absolută. S-a folosit de un instrument constituțional, așa cum este instituția suspendării, pentru a scăpa de un adversar politic, pentru a îndepărta ultimul obstacol în fața subordonării justiției, suspendarea președintelui Băsescu și disperata încercare de a pune mâna pe toată puterea.