Varujan Pambuccian

Vă mulțumesc, domnule președinte. Stimați colegi,

Este o chestiune care depășește, după părerea noastră, și cadrul relațiilor bilaterale dintre România și Franța, și cadrul Uniunii Europene. Este o problemă a lumii în care trăim și cred că ea trebuie abordată prin această prismă.

Domnul Păun o să vă vorbească, pentru că o să vă rog să-i dăm cuvântul imediat după mine, despre aspectele legate de comunitățile de romi din Franța.

Eu aș vrea să vă vorbesc într-un limbaj ceva mai puțin diplomatic. Înaintea mea au vorbit doi oameni pentru care am un deosebit respect în ceea ce privește pregătirea lor diplomatică – eu nu o am. Și am să vă spun următorul lucru. În momentul în care, într-un grup de 100 de oameni, 99 de oameni trebuie condamnați pentru că au făcut diverse lucruri opozabile legii, nu are nimeni niciun drept să-l condamne și pe cel de-al o sutălea. În momentul în care așa ceva se întâmplă, ieșim din orice logică naturală și ne întoarcem în logica anilor ’30 și o spun cu toată responsabilitatea. Trăim, ca și atunci, o perioadă de depresie economică, apar, ca și atunci, idei care, iată, sunt promovate de către oficialități de prim rang ale unor state puternice, idei care încep să trateze oamenii prin prisma apartenenței lor la un anumit grup uman, etnic sau de altă natură.

Este un fenomen care poate crea un precedent periculos nu doar pentru relațiile bilaterale dintre România și Franța, nu doar pentru Uniunea Europeană, ci și pentru întreaga lume.

Ceea ce s-a întâmplat cu romii din Franța seamănă izbitor de mult cu deportările care au premers toate crimele masive ale secolului XX și eu sper ca lucrurile să se oprească aici. Sper ca cei care le-au pornit să realizeze eroarea în care sunt, s-o recunoască public și să se oprească, pentru că dacă lucrurile nu se opresc aici ele pot continua așa cum au continuat de fiecare dată într-un secol pe care, din acest punct de vedere, ar trebui să-l uităm.

În Germania nazistă, prima acțiune politică îndreptată împotriva evreilor a plecat de la ideea de deportare și s-a sfârșit în lagăre de exterminare. Cred că este un lucru pe care nu doar noi, cei de aici, nu doar cei din alte parlamente naționale, care gândesc ca noi, ar trebui ca toți cei care pot decide, oricât de puțin în lumea asta, să-l înțeleagă și să-l oprească în momentul în care el se naște în capul cuiva, nu în momentul în care se transformă într-o circulară care are putere de lege, pentru că asta este, până la urmă, și o circulară, și o lege, este un mijloc legitim de acțiune în interiorul unei societăți organizate.

În Franța, lucrul acesta a ajuns prea departe. De aceea cred că este important ca el să fie recunoscut ca o eroare, oprit și nerepetat niciodată, nicăieri.

Am să-i dau cuvântul, cu permisiunea dumneavoastră, domnului Nicu Păun și o să-l rog să ne spună din perspectiva comunității dânșilor – eu am încercat să vă vorbesc din perspectiva Grupului parlamentar al minorităților naționale–, să vă spună câteva cuvinte despre această temă.