Ecaterina Andronescu

## Vă mulțumesc, domnule președinte. Stimați colegi,

Nu-mi propusesem să iau cuvântul, dar am venit aici, la microfon, ca să nu rămânem cu ideea că nu se face nimic, mai ales în domeniul învățământului, pentru copiii românilor de peste graniță. Poate că nu facem suficient, cu siguranță am putea să facem mai mult. Dar vreau să știți că sunt mii de copii care anual vin în liceele din România, sunt mii de copii care anual vin în universitățile noastre după ce au terminat liceul în România și-și continuă studiile aici.

Drama, și a noastră și a lor, este că nu reușim ca ei să se întoarcă acasă și de acolo, de acasă, să promoveze valorile neamului românesc și în felul acesta să fim și noi mai mulțumiți pentru lucrurile pe care le facem. Sunt convinsă că și în această lege putem să scriem că putem să facem mai mult pentru ei, și poate am făcut uneori și fără voia celor care sunt oficialitățile din țările respective, care nu acceptau ca noi, România, să le oferim burse, ca noi, România, să-i școlim pe teritoriul românesc. Și totuși lucrurile acestea s-au întâmplat, cu dificultăți pe care nu le-am trecut cu ușurință. Ar trebui poate să ne îndreptăm în mod special atenția spre Valea Timocului, pe care, din păcate, am cam neglijat-o, și cu siguranță și prin această lege putem să adăugăm în plus și față de românii din celelalte zone din jurul României sau de mai departe de România..., să simtă că aici este acasă și, într-adevăr, să simtă și grija noastră față de ei. Vă mulțumesc.