Marian Sorin Paveliu

Vă mulțumesc, domnule președinte. Stimați colegi,

Scurta alocuțiune de astăzi am intitulat-o „O pilă pentru fiecare”.

Un fapt divers: ultimul sondaj privind sănătatea arată că 35% din români se internează în spital numai după ce și-au făcut rost de o recomandare pentru unul din medicii din spitalul respectiv, o pilă. Își fac rost de o pilă, ca să vorbim pe înțelesul tuturor.

Un alt fapt divers: în anul 2006, au intrat în vigoare, culmea, în aceeași zi, două legi organice promovate amândouă de către Guvernul României, dar care aveau puncte de vedere absolut contradictorii, care se băteau cap în cap, respectiv ambele legi importante se refereau la subiectul descentralizării, numai că legea reformei sanitare prevedea centralizarea absolută a conducerii spitalelor din întreaga țară în mâna ministrului sănătății, iar legea-cadru a descentralizării prevedea, din contră, ca toate conducerile spitalelor să treacă în subordinea autorităților locale.

În prezent, spitalele mici din orașe mai importante sau mai puțin importante din această țară se află într-o mizerie cruntă. Nu sunt vorbe mari, este o realitate și ea se datorează nu atât conducerii actuale sau Guvernului actual, ci se datorează faptului că România nu are capacitatea financiară de a susține un sistem sanitar comparativ sau la nivel comparativ cu cele din țările dezvoltate.

Totuși, aceste spitale sunt finanțate sută la sută din fondul asigurărilor sociale de sănătate, altfel spus, prestațiile sunt plătite de noi, pacienții, din banii pe care-i dăm la fondul de asigurări sociale.

Cred că acum, în prag de alegeri locale, ar fi timpul să facem un pas hotărât către descentralizarea acestor spitale. Nu știu dacă autoritățile locale vor putea să contribuie cu vreun ban în plus la aceste spitale. Probabil că nu sau... cu greutate.

În schimb, ceea ce vor putea face este să furnizeze o pilă fiecărui pacient care se internează în aceste spitale, pentru că, să fie clar, în comunitățile locale, fiecare pacient își va găsi o rudă care să fie la rândul ei cunoștință sau rudă cu un consilier, cu primarul, cu un director din primărie, cu președintele consiliului județean sau te mai miri cu cine și, în acest fel, în momentul în care se duce în spital, să beneficieze măcar de o oarecare protecție din partea unui factor politic.

Or, acest lucru consider că este extraordinar de important. Nu va duce la o îmbunătățire radicală și imediată a funcționării spitalului respectiv, dar situația sanitară, situația spitalului va intra pe agenda clasei politice locale. Aceasta

este singura posibilitate prin care putem contribui la reformarea sistemului sanitar, de jos în sus, și nu invers.

Invers, s-a dovedit în 20 de ani că toate eforturile au fost sortite eșecului. Timp de trei ani, domnul Nicolăescu ne-a zăpăcit cu tot felul de afirmații, conferințe de presă care n-au avut decât o singură finalitate, propria imagine și, eventual, a Partidului Național Liberal.