Emil Marius Pașcan

## Vă mulțumesc, domnule președinte. Stimați colegi,

Sigur că sunt invocate o serie de reglementări care există, dar dacă ele, într-adevăr, ar fi îndeajuns, nu am asista la situația în care centre istorice importante de orașe, de municipii reședință de județ arată, din pricina unor clădiri nereabilitate, execrabil, cu toate eforturile autorităților locale.

Deci, dacă legislația existentă ar fi bună și ar fi îndeajuns, satisfăcătoare în această privință și pentru imperativele necesității de a reabilita centrele istorice, n-ar fi nicio problemă.

Eu cred că trebuie să privim lucrurile realist. Legislația actuală creează o serie de interpretări privind reabilitarea și nu poate determina coercitiv proprietarii să execute lucrările respective, câtă vreme ei invocă mereu imposibilitatea financiară, lipsa de resurse pentru a proceda la aceste reabilitări.

Proiectul legislativ, așa cum a observat și colega noastră, doamna ministru Câmpeanu, doamna senator Câmpeanu, prevede ca într-un an de zile să înceapă. A începe înseamnă că trebuie angajat un proiect, nu neapărat trebuie și trecut la reabilitare, fiindcă aceste clădiri cu rol de patrimoniu istoric și cu valoare de patrimoniu istoric se reabilitează în temeiul unor normative legale privind protecția patrimoniului extrem de clare și de stricte, și de severe.

Deci, dacă într-un an de zile trebuie procedat la reabilitare și să înceapă această reabilitare, înseamnă că trebuie angajat un proiect, trebuie făcute procedurile necesare în acest sens. Eu cred că este un proiect bine-venit, câtă vreme, în astfel de centre istorice, beneficiarii, în general persoane în vârstă, care au primit locuințele de la stat în temeiul Legii nr. 112/1995, într-adevăr, nu au resursele necesare. Dar nici nu putem tolera la nesfârșit că trebuie să le ocupe și să nu se preocupe de această reabilitare. Într-un fel sau altul, lucrurile tot trebuie deblocate și tot trebuie să venim în sprijinul administrațiilor publice locale.

Sigur, am spus și colegilor, am exemplul de la Târgu Mureș, unde s-a găsit o altă soluție prin care administrația publică locală, consiliul local s-au angajat într-un acord, într-un protocol cu proprietarii să reabiliteze pe cheltuiala bugetului local, urmând ca banii respectivi, aferenți investiției, să-i recupereze din impozitele și taxele pe care le plătesc, într-un interval chiar de mai mulți ani, cei care sunt proprietari ai clădirilor respective.

Este o soluție, dar este discutabil din punctul de vedere al interpretării Curții de Conturi. Deci, dacă ar exista această posibilitate, toți ar face la fel, dar este o posibilitate riscantă și, repet, interpretabilă, care poate culpabiliza un întreg consiliu local.

Este o soluție paleativă, în ultimă instanță, ca să se depășească obstacolul în care administrația publică locală nu poate investi într-un bun care constituie proprietate privată.