Angela Buciu

Vă mulțumesc, domnule președinte. Stimați colegi,

Știm cu toții că Transilvania, în perioada celui de Al Doilea Război Mondial, a avut de suferit foarte mult și mai ales în perioada de retragere a trupelor horthiste din Transilvania, când s-au produs orori nenumărate. Așa cum Ip, Treznea și multe alte localități din județul Sălaj, pe urmă Bihor și Cluj, Huedinul, tot așa și în Maramureș, în luna octombrie 1944, când într-o căsuță au fost închiși 29 de oameni care au fost împușcați fără milă. A rămas un supraviețuitor care povestea că în momentul în care au vrut să verifice, vrând să dea foc casei, să nu se cunoască urmele celor întâmplate, acel om a lăsat impresia că este și el mort, pentru că au fost călcați cu bocancii în picioare să verifice dacă nu este cumva vreunul dintre ei viu.

Cu această ocazie, acel om povestea cum sângele de-un lat de palmă ajunsese la nivelul pereților, iar după plecarea lor a reușit să se strecoare printr-o ferestruică, salvat fiind de o bătrânică.

Nu se poate spune în cuvinte ce a urmat.

Sculptorul Vida Geza a inițiat și a reușit un monument pentru acești 29 de țărani uciși. Mergând prin Maramureș de nenumărate ori, mi-am dat seama că această comună a avut enorm de mult de suferit.

Prefectul din acea perioadă a trimis o hârtie prin care explica Guvernului de atunci că sunt 280 de case distruse și aprinse, venea iarna și acești oameni nu aveau unde să se adăpostească. Prin acea depeșă s-a cerut ajutor organelor abilitate.

Eu consider că în semn de cinstire și de recunoaștere a istoriei se cuvine ca și Moiseiul să se alăture celorlalte localități din Transilvania, să devină localitate-martir. Vă mulțumesc.