Vasile Nedelcu

Vă mulțumesc, domnule președinte. „Stop haosului din educație!” Domnule președinte, Stimați colegi,

Vă voi vorbi astăzi despre educație, un subiect fierbinte în această perioadă, având în vedere faptul că în nici o lună Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului a avut nu mai puțin de patru miniștri: unul a fost dat jos în urma moțiunii de cenzură, unul nici măcar nu a apucat votul de învestitură, unul, dat jos în urma acuzațiilor de plagiat și ultimul, fost lider de sindicat, care tocmai a preluat frâiele educației românești.

Vreau să atrag atenția asupra unui aspect deosebit de important: modificările dese nu sunt cheia succesului! Motiv pentru care sper că noul ministru al educației, domnul Liviu Pop, nu are ca obiectiv principal măcelărirea Legii educației naționale, intrată în vigoare anul trecut, pentru că acest act normativ cuprinde foarte multe lucruri bune. Nu contest faptul că unele reglementări ar putea fi îmbunătățite, însă trebuie să avem grijă ce și cum schimbăm, așa încât corectitudinea sistemului să fie cuvântul de ordine.

Sper, în primul rând, că vom avea din nou un bacalaureat corect. Examenul de anul trecut a demonstrat cât de slab au fost pregătiți copiii noștri. Doar 53% din absolvenții de liceu, respectiv puțin peste 111.000 de elevi, au reușit să promoveze testul menit să le verifice cunoștințele acumulate în patru ani. Un rezultat trist, dezamăgitor, însă venit ca un duș rece pentru societatea românească, un rezultat care a evidențiat clar realitatea unui sistem batjocorit timp de 20 de ani, în care trișatul a devenit o regulă încurajată atât de politicieni, cât și de părinți, un sistem în care slaba pregătire a copiilor a devenit o crudă regulă.

Nu are rost să mai căutăm vinovați, dar trebuie să menținem severitatea și corectitudinea, pentru că numai așa cei care mâine ne vor conduce vor fi bine pregătiți. E timpul să privim realitatea așa cum este ea, fără minciuni învelite în hârtii strălucitoare pentru a da bine la public și pentru a crește popularitatea unui partid sau altul.

Am auzit multe discuții referitoare la clasa pregătitoare, un subiect asupra căruia m-am documentat timp de câteva săptămâni. Înțeleg că se vor investi 50 de milioane de lei, că există bani pregătiți pentru mobilier și că programa este specifică vârstei. Vă solicit să păstrați, domnule ministru, această clasă pregătitoare, pentru că înțeleg că, în lipsa ei, 20.000 de copii nu ar fi mers nici la școală și nici la grădiniță. Așa, vom avea convingerea că acești copii nu vor pierde un an din viață, și nici nu vor repeta la grupa pregătitoare aceleași lucruri ca la grupa mare.

De asemenea, sper că ministerul va păstra acel ordin potrivit căruia banii pentru sindicat nu se mai trag automat din salariile profesorilor, ci fiecare dascăl va plăti, dacă dorește, cotizația. Ministerul nu este casierul sindicatelor!

Vă promit, stimați colegi, că voi reveni asupra acestei probleme până când voi avea convingerea că sistemul este pus la punct și că învățământul este pentru copiii copiilor noștri, și nu apanajul unor grupuri de interese sau al sindicatelor, vezi cazul Luca, de exemplu.