Dan Grigore

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Subiectul de astăzi se referă la problema imigranților români din Italia.

Problema imigranților români în Italia generează o criză fără precedent în relațiile româno-italiene.

Cazul cetățeanului român de etnie romă care a jefuit și ucis o femeie de naționalitate italiană a scandalizat și consternat opinia publică internațională. Asistăm în ultimele zile la o adevărată isterie creată în jurul acestui subiect de presiunea mediatică extrem de puternică, ce duce la escaladarea crizei, inclusiv la nivelul relațiilor dintre cele două state. Prezentarea sistematică a imaginilor oribilei crime, dar și comentariile făcute pe toate canalele media, au determinat reacții în lanț ale autorităților italiene, dar mai ales ale cetățenilor italieni, care au început să-și manifeste atitudinea ostilă și xenofobă vizavi de românii care muncesc în Italia. Seria de măsuri întreprinse de Executivul italian, precum adoptarea decretului de expulzare a imigranților care au comis fapte antisociale și care nu au un loc de muncă, distrugerea taberelor în care locuiau imigranți români și raidurile succesive ale poliției în vederea identificării și expulzării românilor care pot reprezenta un pericol la adresa ordinii publice au vizat soluționarea problemei imigranților, ale cărei implicații sunt dintre cele mai grave.

Pe de altă parte, declarația vicepreședintelui Senatului italian care a cerut închiderea granițelor și epurarea țării a radicalizat și mai mult situația tensionată existentă actualmente în Italia. Pe fondul acestei declarații, dar și ca urmare a presiunii mediatice exercitate de mass-media, au apărut proteste de stradă cu vădit accent xenofob la adresa românilor din Italia.

Războiul început la nivelul declarațiilor politice ale autorităților italiene, adoptarea și punerea în aplicare a decretului de expulzare, influența și presiunea media asupra opiniei publice internaționale sunt coordonatele ce definesc gravitatea crizei apărute între România și Italia.

În momentul de față putem spune că ne aflăm în punctul maxim al crizei pe care Executivul de la București o gestionează în mod absolut defectuos. Așa cum ne-a obișnuit deja, Guvernul iese la rampă cu declarații sterile, în care imaginează soluții inaplicabile și, mai grav, autoritățile române par total depășite de situație și incapabile să facă ceva în sensul asigurării protecției și integrității unui număr însemnat de cetățeni români care au devenit ținta atacurilor și manifestărilor xenofobe.

Ministerul Afacerilor Externe, care ar fi trebuit să aibă un rol determinant în rezolvarea problemei, nu are nicio reacție.

În aceste condiții, premierul Tăriceanu cere autorităților italiene un program care să permită integrarea socială a romilor.

Să-i amintim domnului prim-ministru că acești romi sunt, de fapt, cetățeni români? Să înțelegem că în România aceștia au fost integrați cu succes și că e de datoria autorităților italiene să elaboreze programe pentru integrarea socială a romilor de cetățenie română care locuiesc în Italia?