Verginia Vedinaș

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Sunt unul dintre oamenii care cred cu sfințenie în anumite principii pe care le consider fundamentale, nu numai pentru statul de drept, ci și pentru anumite domenii ale vieții noastre publice și ale activității noastre, în speță, autonomia universitară sau autonomia locală a unităților teritoriale. În același timp, consider că este foarte important ca aceste principii să se aplice și să se respecte, cum spunem noi, juriștii, în litera și spiritul lor.

Autonomia, indiferent că este funcțională, că este locală, că este administrativă trebuie să se exercite în limitele unei reglementări care trebuie să fie stabilită de o autoritate competentă. Nu putem lăsa această autonomie, indiferent de tipul ei, să se transforme într-o putere discreționară absolută, necontrolată și necontrolabilă din partea acelei instituții care beneficiază de ea.

Schopenhauer spunea că „somnul rațiunii naște monștri”. Noi vedem în fiecare zi monștri în realitățile zilnice, cotidiene, și cred că ați auzit, spre pildă, ceva pentru mine șocant, faptul că la examenele de bacalaureat sau de intrare în clasa a IX-a, în loc să se dea opera marilor noștri autori, se dă raportul Tismăneanu, pactul cu educația și alte bazaconii. Cred că s-a ajuns prea departe și că nu se poate interpreta de o asemenea manieră ceea ce trebuie să reprezinte autonomia, inclusiv instituțională.

Îmi pare rău, colega Norica Nicolai știe că am o prețuire și un respect deosebit pentru ea, dar trebuie să-mi exprim dezaprobarea, ca dascăl, care am aproape 20 de ani, mâinepoimâine, de experiență în spate, că un asemenea act normativ nu este bine să fie promovat, pentru că el ar înlesni o libertate necenzurată și necenzurabilă pentru instituțiile de învățământ universitar în detrimentul a ceea ce trebuie să reprezinte, în mod real, învățământul.

Vă mulțumesc.