Tinel Gheorghe

Vă mulțumesc, domnule președinte. Sunteți foarte prompt în a da cuvântul.

Vă spuneam sesiunea trecută – ce mult timp a trecut de atunci! –, într-o intervenție de aici, de la acest microfon, că noi vrem respect și spuneam atunci că o să revin, că o să fac un fel de serial, așa, pentru că mi se pare că ce se întâmplă în Parlamentul României, plecând de la această dorință sinceră a celor care conduc această instituție de a-l reforma, este fie o crasă demagogie, fie o necunoaștere indolentă a principiilor care guvernează această instituție.

Și am să mă refer acum la ce s-a întâmplat săptămâna trecută în acest spațiu, referitor la votul pe care l-am dat pentru încetarea mandatului la Curtea de Conturi.

Cred că vă aduceți aminte, acum un an de zile, exact un an de zile, Partidul Național Liberal contesta la Curtea Constituțională numirea domnului Anton la Curtea de Conturi.

În octombrie 2014, Curtea Constituțională accepta contestația noastră și declara neconstituțională numirea domnului Anton. Rețineți: octombrie 2014!

I-a trebuit un an de zile sau aproape un an de zile conducerii Parlamentului României, Camerei Deputaților și Senatului, să ia act de această decizie a Curții Constituționale, să o supună plenului și să o invalideze.

Numai că decizia de a pune în dezbatere această decizie a Curții Constituționale a provocat și efecte, efecte și juridice, și materiale. Cele juridice sunt legate de faptul că domnul Anton a continuat să semneze acte în calitate de vicepreședinte al Curții de Conturi în toată această perioadă cât a fost declarată neconstituțională numirea Domniei Sale; iar materiale – că în toată această perioadă de la emiterea

în octombrie 2014 a deciziei Curții Constituționale domnul Anton a încasat bani, a fost remunerat.

Pe bună dreptate, am ieșit săptămâna trecută la tribuna Parlamentului și l-am întrebat pe domnul președinte ce se întâmplă cu aceste efecte ale transpunerii în practică a deciziei Curții după un an de zile. Ce se întâmplă cu actele semnate de domnul Anton? Ce se întâmplă cu banii încasați de domnul Anton timp de aproape un an de zile?

Îmi e greu să cred că cineva în țara românească poate primi bani necuveniți, mai ales atunci când există decizii corecte, legale în acest sens. Și atunci am rămas fără răspuns. Președintele Camerei Deputaților, în cel mai pur stil demagogic, a inventat un răspuns de genul: Biroul permanent bla, bla... n-a fost informat bla, bla... nu ne asumăm răspunderea bla, bla... toți suntem vinovați bla bla..., când, în realitate, răspunsul trebuia să fie simplu. Suntem vinovați, ne dăm demisia! Nu se poate așa ceva într-un stat de drept, pentru că dacă cuiva i-ar trece prin cap să le facă o plângere penală pentru abuz în serviciu celor doi domni, Zgonea și Tăriceanu, îmi e greu să cred că vor avea pe unde să scoată cămașa.

Este numai un exemplu de ceea ce înseamnă reformarea Parlamentului în viziunea domnului Zgonea. Să-l reformăm, dar când vrem noi și cum vrem noi și numai în interesul nostru. În speța în cauză, în interesul lui Ilie Sârbu. Să ții un om pe post un an de zile numai pentru că ai tu interes ca vicepreședintele partidului, socrul premierului, să ajungă acolo la bătrânețe să primească o sinecură e prea mult chiar și pentru Parlamentul României.