Laura Marin

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Tema declarației de astăzi este „Ziua mondială a educației – prilej de apreciere și recunoștință pentru toți cei care șlefuiesc minți, caractere și suflete”.

## Doamnelor și domnilor deputați,

Voi începe această declarație politică prin a aminti vorbele unui om care a descris munca și efortul dascălilor mai bine decât oricine altcineva, cu toate că nu a avut această profesie: „Dacă un doctor, un avocat sau un dentist ar avea în cabinetul său 40 de oameni în același timp, fiecare dintre aceștia având diferite nevoi, printre ei aflându-se și unii care nu își doresc să fie acolo și dau naștere la tot felul de probleme, iar doctorul, avocatul sau dentistul ar trebui să îi ofere fiecăruia superlativul competenței sale profesionale timp de nouă luni, atunci poate aceștia vor reuși să își

formeze o oarecare idee despre ce înseamnă munca unui profesor” – Donald D. Quinn.

În anul 1994, UNESCO a inaugurat prima Zi mondială a educatorilor, pentru a celebra semnarea, în 1966, a recomandării făcute de UNESCO și Organizația Internațională a Muncii privind condițiile de muncă ale personalului didactic. În prezent, această zi se sărbătorește în fiecare an, în data de 5 octombrie, în peste 200 de țări.

Este ziua în care se cuvine să ne plecăm frunțile în fața celor care trudesc în școlile românești cu răbdare, migală, dăruire și competență. Este ziua în care omagiem oamenii care formează oameni. Este ziua în care ne amintim că societatea ar trebui să reașeze dascălii la locul de cinste pe care l-au avut până nu demult.

În prezent, cadrul didactic nu mai este doar omul de la catedră. De multe ori este psiholog, medic, mediator, polițist, administrator, secretar, consilier, constructor, organizator de evenimente, documentarist, bibliotecar și lista poate continua. Nu știu altă profesie care să necesite abilități din atât de multe domenii și atât de variate, profesie în care competența trebuie să fie dublată de sensibilitate, fermitate, răbdare și atenție. Responsabilitatea pe care o au dascălii este imensă, pentru că modelarea și educarea unui copil, tânăr sau adult, nu pot fi făcute eficient în sincope, cu reveniri sau retușuri. Și, mai mult, profesorul trebuie să fie modelul pe care elevul să-l urmeze, cumulul de valori în care discipolul trebuie să creadă.

Formarea și pregătirea elevilor nu este rezultatul însă doar al muncii asidue a celor de la catedră. Educația presupune existența unui parteneriat între familie, școală și comunitate, parteneriat care să conducă la pregătirea tinerilor pentru a putea face față provocărilor sociale actuale, într-o societate complexă, în continuă schimbare.

Din toate aceste motive și din multe altele trebuie să apreciem, să recunoaștem și să răsplătim munca tuturor acestor oameni.

## Doamnelor și domnilor deputați,

În calitatea pe care o avem trebuie să luptăm pentru a recâștiga demnitatea profesiei de dascăl, atât sub aspectul recunoașterii sociale a muncii depuse, cât și prin salarizarea corespunzătoare a celor care lucrează în sistemul de învățământ românesc, pentru că nu există societate dezvoltată economic fără un sistem educațional performant și nu există sistem educațional performant fără o motivare corespunzătoare a personalului din învățământ. Sub acest aspect, țin să apreciez în mod deosebit eforturile făcute de guvernarea actuală, în sensul reîntregirii salariilor tuturor categoriilor de bugetari și, în special, în acordarea rapidă a drepturilor salariale câștigate în instanță de cadrele didactice, și să-mi exprim încrederea că noua Lege a salarizării personalului din sectorul bugetar va așeza dascălul în locul pe care îl merită.